Şi hoinărela trebuie să existe pe lume sau Chemarea unui vis - Liliom

De mai bine de un secol, de cînd se tot joacă Liliom în cele mai diverse limbi ale Pămîntului, nu ştiu cîţi regizori au îndrăznit să pună în scenă celebrul text al lui Molnár Ferenc despre Viaţa şi moartea unui vagabond, fără a miza pe decoruri fabuloase şi muzici tumultoase, care să reconstituie universul ispititor din jurul unui carusel. Bocsárdi László îndrăzneşte acest lucru pe scena Teatrului Tamási Áron din Sfîntu Gheorghe, unde Liliom vine pe o bicicletă, iar lumea în care se învîrteşte blondul şi pletosul vagabond / László Mátray este redusă la sobrietatea unei construcţii metalice, asemănătoare unei schele, la înălţimea căreia au urcat doar patru instrumentişti, a căror muzică live răzbate ca o chemare, pentru personaje şi spectatori, deopotrivă. Chemarea unui vis. Este înălţimea la care Liliom visează să ajungă, şi hoinarii au iluziile lor, de cîteva ori se chinuieşte a se ridica, însă abia reuşeşte a se desprinde puţin de pămînt şi mîinile îi alunecă de pe barele metalice ale construcţiei. Dar Liliom nu încetează să viseze la America lui, şi spectacolul lui László Bocsárdi chiar despre această încăpăţînare de a visa vorbeşte, altfel spus, despre Viaţa şi moartea unui strigător la carusel din care nu a mai rămas decît un neîmblînzit visător.


În interpretarea lui László Mátray, Liliom arată ca un sălbatic rătăcit într-o lume în care nu-şi găseşte locul, "caruselul e prea plin", nu mai e loc şi pentru el. Liliom simte că nu mai e loc şi pentru el, nu pentru că Doamna Muskát / Zsuzsa Gajzágó l-a concediat şi l-a înlocuit cu un altul, ci pentru că a descoperit iubirea şi Caruselul este o lume întoarsă pe dos, în care nu e loc pentru doi. Pentru doi îndrăgostiţi ca ei: un hoinar mîngîiat şi speriat de o firavă inocentă. Speriat, pentru că Julia / Vass Zsuzsánna i-a adus lui Liliom o nesperată mîngîiere, dar i-a amplificat şi neliniştea. Este teama rebelului care s-a trezit dezarmat în faţa unei inocente pe care nu ştie cum s-o protejeze. O nelinişte pe care László Mátray ne face s-o resimţim ca făcînd parte din fibra personajului său, iar toţi trecătorii prin viaţa lui Liliom se apropie de el ca în preajma unei bombe cu ceas. Mai ales în preajma maleficului Ficsur, Liliom scapă de sub control şi se apropie de momentul exploziei. Un moment pe care Liliom îl grăbeşte: îşi sacrifică viaţa, pentru a-i feri pe ceilalţi, mai ales pe femeia iubită, de reacţiile sale distrugătoare.


Lumea marginalilor din piesa lui Molnár Ferenc este marcată de două obsesii, căutarea iubirii şi căutarea unui mijloc de supravieţuire, care nu pentru toţi înseamnă un loc de muncă cinstit. Regizorul Bocsárdi nu forţează nimic, imaginează doar un spaţiu de joc cu trimitere la o lume în plină construcţie (Bartha József, scenografia) şi mizează pe forţa actorilor săi de a răscoli prin zonele ce fac parte din alcătuirea oamenilor, cu luminile şi umbrele lor greu de despărţit. Pînă şi perfidului Ficsur / Pálffy Tibor parcă îi pare rău că nu-şi poate stăpîni lăcomia şi nu poate opri căderea lui Liliom. Frumuseţea discretă a spectacolului construit de László Bocsárdi vine din irezistibila lui chemare de a merge pe urmele sacrificiului făcut de Liliom, pentru a-i căuta sensul, dacă are vreun sens. Şi are. Sacrificiul capătă chip şi voce după 16 ani, în scena fantastică a întoarcerii lui Liliom printre cei vii. Este Luiza / Noémi Bezsán, fiica lui Liliom şi a Juliei. Luiza a crescut eliberată de fricile lui Liliom şi zburdă pe treptele pe care tatăl ei se chinuia să le atingă. Luiza este tot ce a visat Liliom să fie, iar foarte tînăra actriţă-dansatoare care îi dă viaţă - Noémi Bezsán, de o miraculoasă expresivitate scenică - este norocul lui Bocsárdi László: în doar cîteva minute cît se joacă pe scenă, Noémi Bezsán o domină, luminează, înviorează, desenînd prin mişcările sale un final surprinzător şi salvator la povestea vieţii şi morţii unui vagabond. Un final care luminează şi replica Juliei, de la începutul poveştii sale de iubire, cînd prietena sa, Marika / Benedek Ágnes (o altă tînără actriţă din Trupa Tamási Áron de o seducătoare inventivitate şi expresivitate), o avertizează că Liliom este o haimana: şi din ăştia trebuie să existe pe lume.


Teatrul Tamási Áron din Sfîntu Gheorghe
Liliom de Molnár Ferenc
Regia: Bocsárdi László
Muzica: Fazakas Albert, Gáspár Csaba, Ráduly Zsófia, Tóth-Györbiró Apor / Compozitor: Boros Csaba
Scenografia: Bartha József / Costume: Kiss Zsuzsanna / Dramaturgia: László Beáta Lídia / Coregrafia: Bezsán Noémi / Efecte sonore: Józsi Szabolcs / Sufleur: Dobra Mária Magdolna / Regia tehnică: V. Bartha Edit
Distribuţia: Mátray László, Vass Zsuzsánna, Benedek Ágnes, Pálffy Tibor, Nagy Alfréd, Gajzágó Zsuzsa, Bezsán Noémi, Rácz Endre, Diószegi Attila, Nemes Levente, Szakács László, Erdei Gábor, Derzsi Dezső, Ruscsák Péter.
Data premierei: 10 mai 2016