Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Fotoliul spectatorului de teatru

Spectator cu acte în regulă - Fotoliul spectatorului de teatru (III)


Florian-Rareş Tileagă

PasiLiberi.ro, mai 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Teatrul, ca lume a talentului, a pasiunii, e şi o lume a titulaturilor spuse, uneori, la nervi şi cu voce tare. "Sunt actor, pricepi?", "sunt dramaturg jucat", "sunt critic şi scriu în revista aia de la Bucureşti" sau, cea mai gravă, "EU sunt regizorul şi de mine ascultaţi". Ar mai fi una singură, dar care nu e rostită mai niciodată: "sunt spectator". E, poate, singura care trebuie exprimată sonor, pentru a tăia de la rădăcină toate celelalte declaraţii narcisist-defensive de mai sus. Deci, sunt spectator "cu acte în regulă"...

... atunci când, dacă vreau să merg la teatru, las tot şi chem încă vreo trei prieteni.

... atunci când, având nu ştiu ce prejudecată înainte de spectacol, încerc să mi-o deconstruiesc rapid, pentru a nu face din mersul la teatru un act de orgoliu.

... atunci când mi-e totuna dacă merg la teatru în adidaşi sau pantofi lăcuiţi.

... atunci când, înainte de spectacol, îmi dau mobilul pe silent, sau, culmea respectului, îl închid de tot.

... atunci când nu ies din sală dacă nu înţeleg din prima, dacă durează prea mult sau dacă nu e ceea ce credeam eu.

... atunci când încep să înţeleg structura spectacolului şi să văd, în interiorul acestuia, distanţa între ceea ce a vrut regizorul să facă şi ceea ce a făcut, de fapt.

... atunci când nu am neapărat un gen preferat de teatru şi mă bucur pentru orice formă de teatru bine făcută.

... atunci când văd o scenă superbă şi abia aştept să mă entuziasmez public, prin aplauze şi comentarii cu ceilalţi spectatori.

... atunci când, nemulţumit şi nervos fiind că am nimerit la un spectacol prost, îi dau o şansă.

... atunci când, chiar dacă sunt spectator cu multă experienţă, nu mi-e ruşine să cer încă autografe.

... atunci când, ieşind de la teatru, mă bucur că există teatru pe lume.

... atunci când, într-un moment greu al vieţii, brusc îmi aduc aminte o imagine, o replică, o stare sau o idee dintr-un anumit spectacol şi conştientizez că-mi face bine.

în curând, despre spectatorii care scriu



 Toate articolele despre Fotoliul spectatorului de teatru


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Florian-Rareş Tileagă


Alte articole

 Exces nr. 5: snobism - Fotoliul spectatorului de teatru (X), Florian-Rareş Tileagă
 Exces nr. 4: superficialitatea - Fotoliul spectatorului de teatru (IX), Florian-Rareş Tileagă
 Exces nr. 3: orgoliu - Fotoliul spectatorului de teatru (VIII), Florian-Rareş Tileagă
 Exces nr. 2: scepticism - Fotoliul spectatorului de teatru (VII), Florian-Rareş Tileagă
 Exces nr. 1: frică - Fotoliul spectatorului de teatru (VI), Florian-Rareş Tileagă
 Toate articolele despre Fotoliul spectatorului de teatru


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer