mai 2016
Discordia
Şi am încălecat pe-o şa... şi v-am spus povestea aşa. Dar, încă puţin răgaz. Problemele nu se terminau aici! Îmi reiau rolul de povestitor şi voi continua cu perioada, extrem de lungă, în care am montat.

Călin Bocian, un prieten bun şi proiecţionist la Cinema Victoria din Cluj, o persoană realmente pasionată de cinema, încă unul dintre gânditorii echipei (şi, îmi permit să o spun, sunt câţiva!), mi-a acceptat propunerea de a fi monteur. Aşa că, ne-am apucat de treabă. Prima vizionare am făcut-o chiar după ultima zi de filmări şi a constat în punerea cap la cap a dublelor reuşite, fix aşa cum scria în scenariu. Aceeaşi succesiune, acelaşi număr de scene, aceeaşi durată.

Cu toţii, eram prea implicaţi pentru a putea raţionaliza pe marginea succesiunii imaginilor pe care le-am văzut. Reacţiile au fost împărţite: pentru a-i încuraja pe colegi, m-am arătat entuziasmat, cu toate că, de fapt, aveam foarte multe dubii şi nelinişti. Ce vedeam, nu semăna deloc cu ce visasem atâtea şi atâtea nopţi.

A rezultat, aşadar, un film de o oră jumătate, care aducea mai mult a colaj de scene. Vineri, sâmbătă, duminică (cum botezasem atunci filmul) nu avea, întâi de toate, ritm. Le-am cerut părerea câtorva oameni în care am încredere - printre care cei mai importanţi sunt cei pe care îi consider îndrumătorii mei: Cătălin Ştefănescu, Lucian Maier, Claudiu Turcuş şi Corneliu Porumboiu - şi toţi mi-au spus cam aceleaşi lucruri. Bine, cu mici nuanţe, cu câteva idei personale rezultate din pregătirea profesională diferită pe care o are fiecare.

Cert este că, una peste alta, în decurs de jumătate de an, am avut în jur de 15 variante de montaj. Şi, asta în ideea în care filmasem destul de puţin. Ne rezumasem doar la scenele care intraseră în scenariul propriu-zis. Acum, dacă aş reface procesul, aş filma o grămadă de evenimente în plus, care, chiar dacă nu sunt gândite în povestea originală, fac parte din tipul de întâmplări posibile într-un astfel de cadru. Un fel de documentar ficţional în care se filmează tot, iar apoi, în sala de montaj, se începe o triere serioasă.

Dar, nu am de ce să mă plâng. Aşa a fost şi a trebuit să lucrăm cu ce aveam. Cu ajutorul lui Călin, cu ajutorul altor câtorva persoane, am reuşit să îmi dau seama ce nu funcţionează, dar şi ce a ieşit bine, şi să montez lucrurile în aşa fel încât final cut-ul să se apropie mai mult de un anumit ritm, şi să aibă şi o anumită coerenţă. Întreg procesul a fost, însă, anevoios - mult mai anevoios decât aş fi anticipat vreodată.

(Va urma...)


De pe platoul de filmare
 
*Data viitoare, vă voi povesti despre întâlnirea cu domnul compozitor Adrian Enescu, întâlnire care a adus o nouă dimensiune întregului proiect.

Discordia este un film independent, scris şi regizat de Ion Indolean, la bază critic de film, şi produs de Hola Media. Deocamdată, Discordia nu poate fi văzut, fiind în perioada de înscriere la festivaluri. Puteţi, însă, urmări parcursul proiectului pe pagina lui de Facebook, cât şi pe LiterNet şi pagina acestuia de Facebook.
Regia: Ion Indolean Cu: Ilinca Hărnuţ, Rareş Hanţiu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus