Un spectacol poate fi prost...
... când durează mult mai mult decât scrie în program. Cauză posibilă: lipsa ritmului.
... când îţi dă senzaţia, spre final, în mod repetat, că "acum e gata". Cauze posibile: scenariu confuz şi goana regizorală după efecte.
... când îţi creează impresia că orice altceva (personaj, scenă sau efect scenic) s-ar mai introduce în spectacol, acesta ar continua ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Cauze posibile: excesul de elemente secundare şi pierderea controlului naraţiunii de către regizor.
... când nu mai pricepi nimic. Cine, cu cine, de ce, ce, de când, unde, pentru cine, al cui. Cauză posibilă: exprimarea regizorală şi actoricească incoerentă a poveştii şi a relaţiilor între personaje.
... când crezi că poţi face şi tu la fel. Cauze posibile: actorie imprecisă, coregrafie nedefinită, gestică şi rostire nespecifice şi comune.
... când reciteşti, pe întuneric, caietul-program ca să înţelegi ce vezi pe scenă. Cauze posibile: lipsa ritmului, durată mare, mesaj confuz, limbaj teatral excesiv de încifrat, exagerări de reprezentare.
... când vezi, în sală, tot mai multe telefoane aprinse. Cauze posibile: o cruntă plictiseală sau o detaşare ireversibilă.
... când abia aştepţi să ieşi din sală sau să ajungi acasă ca să scrii despre spectacol. Cauze 100% posibile: toate cele de mai sus.
Un spectacol poate fi bun...
... când te inspiră.
... când virtuozitatea reprezentării te lasă fără cuvinte.
... când ai vrea să ai vrea să faci rost de coloana sonoră a spectacolui sau de autografele actorilor.
... când înţelegi ce vezi. Chiar şi în cazul în care lipseşte logica narativă canonică şi, deci, înţelegerea simplă a poveştii, plăcerea de a fi la spectacol vine din calitatea efectelor şi a atmosferei scenice.
... când ai vrea ca cineva drag să fie cu tine la teatru şi să se bucure la fel ca tine.
... când abia aştepţi să aplauzi sau să ajungi acasă, ca să spui cum a fost sau să scrii despre spectacol.
în curând, despre excesele spectatorului