iulie 2016
Înainte
să le plîngem de milă
sau
să ne mirăm de cît de netalentaţi sunt,
sau
să dospim în melancolie după actorii mari care /ce să vezi/ nu mai sunt pentru că "nu mai e dom'le şcoala aia"
sau
să ne mîngîiem mulţumiţi pe burtoiul talentului nostru deja certificat prin conjuncturi favorabile mai mult sau mai puţin aleatorii
sau
să arătăm cu degetul spre profesorul acela sau celălalt /cît de bun e/ ori /cum de l-a trecut pe student de licenţă/
sau
să blestemăm facultăţile pentru sita rară pe care o au
sau
să postulăm cine are talent cu o idee, evident vagă, despre ce-i aia talent


ar fi mai bine să ne amintim că PUBLICUL formează actorii - iar copiii ăştia nu au public -
că odinioară mergea toată lumea la teatru şi numai la teatru şi jucau oamenii ăia pe bune şi acumulau chestii pe care nu ai cum să le dezvolţi în alt context decît cel al spectacolului


of, COR DE BOCITOARE
fă ceva! ceva pentru Teatru
Acţionează
după ce plîngi unul mare, incontestabil, inegalabil trei zile la moartea sa - dă O ZI să observi pe bune unul dintre ei.
urlă cît te ţin plămînii /dacă ţi-au mai rămas după ce i-ai scuipat în bocete/ SĂ MEARGĂ LUMEA LA TEATRU să-i vadă să-l forţeze să-şi "ascută armele" în faţa unui PUBLIC /mama mă-sii de teatru care ne-a fost dat!
scoate oamenii din totalitarismul cultural pe care l-au învăţat şi spune-le /doar SPUNE/ că nu-i obligatoriu să te închini unui singur actor - aşa cum ne-a obişnuit neica Ceaşcă - că există DIVERSITATE pe lumea asta şi e bună.
fă ceva să încurajezi publicul plătitor să meargă la spectacole de teatru şi nu la capodopere /de parcă, dacă n-ar fi o operă de artă, teatrul nu merită atenţie si ei, cei tineri, dacă nu participă la un eveniment care să schimbe faţa lumii, vezi doamne, nu există.
ajută-i să treacă prin proba aplauzelor şi a diversităţii de audienţă pentru că nu doar facultatea şi concursurile formează un actor, ci şi publicul.
adu-ţi aminte că talentul e o chestie de conjunctură - şi a zis-o asta un tip foarte geniu de felul său.
spune oamenilor să meargă la teatru
urlă oamenilor să meargă la teatru
roagă oamenii să meargă la teatru
încurajează oamenii să plătească bilet la teatru chiar dacă nu are NUME pe afiş
învaţă oamenii să meargă în continuare la teatru şi după ce nu le-a plăcut spectacolul
admiră curajul tinerilor că-şi asumă riscuri mari în loc de a te întreba retorico-îngrijorat -Teatrul, încotro?- păi încotro? Bagă nişte nume de teatre mici.
creează "platforme" specifice şi anume SCENE să joace copiii ăştia şi dacă nu poţi, măcar nu mai vorbi despre cum sunt.

Lasă oamenii să meargă să-i vadă - nu le mai băga în cap că tinerii nu-s buni /ce vezi/  că s-ar putea să nu ai dreptate
s-ar putea să nu te pricepi
s-ar putea să nu vezi bine
că oricum timpul o să hotărască
aşa că fă ceva să vină şi timpul lor - în loc să te dai mare cunoscător de teatru cînd plîngi morţii şi culegi laicuri pe feisbuc
pentru că /vreinuvrei/ teatrul e viu şi are actorii pe care îi are. Fă ceva pentru ei şi nu mai cînta prohodul şi celor tineri.


4 comentarii

  • Un gand sincer
    Elena Stoican, 23.08.2016, 21:05

    Nu mai merg la teatru pentru ca nu mai gasesc aceeasi atmosfera. Spectatorii sunt lejeri imbracati, dar si lejeri in atitudine. Spectacolul daca nu are zbierete, are leapsa pe dezbracatelea. Nu inteleg ce spun actorii, parca ar vorbi alta limba si nu stiu cui se adreseaza. Eu vreau sa ies mai buna de la spectacol si ies mai inraita decat am intrat. Eu vreau ca spectacolul sa fie ca un drog si el este ca o otrava. Nu vreau un astfel de teatru, modern cu orice chip! Nu vreau sa merg la teatru ca asa e moda! Auzi, teatru cu un singur spectator! Nu am nicio vina ca e inflatie de actori si nu de spectatori! Si de intelectuali e inflatie si treburile tarii nu merg bine! Teatrul e oglinda societatii!

    • RE: Un gand sincer
      [membru], 24.08.2016, 15:42

      Stimată doamnă,

      În acest moment cred că găsiţi (în Bucureşti şi în alte oraşe mari, cel puţin) spectacole pentru toate gusturile. Spectacole cu zbierete sînt destul de puţine, spectacole cu leapşa pe dezbrăcatelea sunt probabil şi mai puţine, căci eu unul nu m-am întîlnit cu nici unul de acest fel.

      Cu degradarea vorbirii aveţi parţial dreptate. O parte dintre tinerii nu mai au profesori care să îi înveţe să vorbească pe scenă, trebuie să înveţe singuri. Uneori joacă prea rar ca să îşi menţină acumulările şi atunci apar mici probleme. Totuşi rareori nu se aude şi înţelege ce spun. Regizorii fac artificii pentru a ascunde acest neajuns, de exemplu aduc publicul pe scenă, mai aproape de actori.

      Cred că sunt destul de multe spectacole de la care să puteţi ieşi mai bună, spectacole emoţionante, spectacole comice, spectacole clasice. E drept că există şi multe spectacole cu teme foarte actuale, dureroase. Ele însă nu îşi doresc să înrăiască pe nimeni, ci să semnaleze problemele cu care ne confruntăm cu toţii, că vrem sau nu vrem. Nu e un teatru modern cu orice chip, e modern pentru că nu se poate altfel, pentru că cei care îl fac îşi iau în serios misiunea de a vorbi despre problemele importante. Cum bine spuneţi: "Teatrul e oglinda societăţii!"

      Cred că nu e (din păcate) la modă să mergi la teatru. Ar fi bine să fie, probabil că mersul la orice spectacol de teatru e mai benefic pentru minte decît o mulţime de alte lucruri la modă. Sînt mulţi tineri în săli, sînt mulţi adulţi în săli, dar e greu de spus că e o modă să mergi la teatru. Puteţi merge liniştită, nu riscaţi să fiţi acuzată că vă conformaţi unei mode.

      Teatrul cu un singur spectator e un experiment, o experienţă oferită într-un festival. Nu e o chestie generalizată. E o explorare a ceea ce înseamnă relaţia faţă în faţă, foarte personală, cu un actor. Mie mi se pare interesant (am experimentat şi teatrul cu 2 actori şi 2 spectatori, într-o maşină), dar cu siguranţă teatrul nu se va opri la acest model.

      Inflaţia de actori e tristă, la fel de tristă ca şi inflaţia de oameni fără rost din lumea actuală. Din păcate în lumea de azi te poţi pregăti 5 ani şi la momentul în care îţi termini pregătirea lumea din jur e atât de schimbată încît nu îţi găseşti loc. Orice ai face e posibil să ţi se întîmple asta, dar la actori e mai delicat pentru că ei sînt învăţaţi să lucreze cu emoţii.

      Mă tem că nu e inflaţie de intelectuali, e inflaţie de pseudo-intelectuali. Dacă numiţi intelectual unul dintre oamenii care şi-au luat doctoratul prin plagiat, atiunci da, avem mulţi astfel de intelectuali care fac ca treburile ţării să nu meargă bine. Cînd prin vot vor ajunge la conducere adevăraţii intelectuali (şi pe unii s-ar putea să îi găsiţi în sălile de teatru, ca spectatori), atunci lucrurile bune vor fi mai multe decît cele rele. Se va întîmpla. Nu foarte rapid, dar se va întîmpla pînă la urmă.

      Cu stimă,
      Răzvan Penescu
      http://www.liternet.ro

      • RE: RE: Un gand sincer
        Elena Stoican, 24.08.2016, 18:29

        Domnule Razvan Penescu, va multumesc pentru raspuns. Din pareri contrare se contureaza adevarul, mai curand decat din unanimitati. Vreau sa va adaug doar un singur lucru: nu mai depare de azi-noapte, 24 august 2016, am urmarit pe TVR2 o reluare a unei emisiuni despre teatru. Va marturisesc, nu-i stiu numele. Marius Bodochi, un nume in teatru, interpreta un rol comic, alaturi de o tanara soacra, rol in care ii dadea o replica acesteia, argumentandu-i ceva in legatura cu facerea unui copil. Ce m-a oripilat este ca si-a insotit pledoaria facand miscarile arhicunoscute, dar golanesti, ale conceperii unui copil. Chiar era nevoie de astfel de sugestii? Eu cred ca nu! Textul era suficient de generos. Un actor care se respecta nu face asa ceva, chiar daca i-ar cere-o regizorul! Pe marii nostri actori - in viata sau trecuti la cele vesnice - nu i-am vazut niciodata facand asemenea gesturi! Daca-mi veti spune ca asta cere publicul actual, sa fiti sanatosi! Eu nu pot sa apreciez asa ceva decat ca o propagare a subculturii si e pacat ca unui instrument de educare, cum este teatrul, sa i se dea un asemene "rol". Va doresc numai bine!

        • RE: RE: RE: Un gand sincer
          [membru], 25.08.2016, 03:00

          Stimată doamnă,

          Spectacole vulgare sînt cu duiumul. La TV mai ales, dar cu siguranţă şi în teatre. Anumite teatre, nu în toate. Cred că le puteţi ghici cu uşurinţă pe cele care v-ar oferi spectacole lipsite de vulgaritate şi pe cele care sînt de ocolit cu o minimă trecere în revistă a cronicilor de pe LiterNet.

          Aşadar nu generalizaţi ceea ce vedeţi la TV, îndrăzniţi să păşiţi în teatre, selectînd ceea ce vi se pare că vi se potriveşte. Eu cred, pe baza multor spectacole văzute, că o să aveţi surprize plăcute.

          În plus Marius Bodochi nu e un reprezentant al teatrului tânăr, are 56 de ani, e un om matur care ştie ce face. E alegerea sa în cel fel de roluri vrea să evolueze şi cum vrea să fie perceput de spectatori. Sînt convins că dacă îl veţi vedea pe un afiş, vă veţi aminti de acest moment de la TV şi veţi decide dacă vreţi sau nu să vedeţi spectacolul şi în funcţie de această amintire.

          Eu cred că fiecare fel de public poate găsi un număr de spectacole care să îi satisfacă aşteptările. Eu pot încerca să vă dau cîteva sugestii în privat dacă îmi spuneţi care v-au fost spectacolele preferate din ultimii 10-15 ani, pe care nu le-aţi gustat şi ce aşteptaţi de la teatru. M-aş bucura să vă pot da cîteva sugestii.

          Cu stimă,
          Răzvan Penescu
          http://www.liternet.ro

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus