Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2016

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Children-404 şi de ce e printre cele mai importante filme pe care le-am văzut în ultimul an - Ideo Ideis, 2016


Ionuţ Scurtu

august 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Children-404 este un documentar rusesc, filmat în timp real şi constituit ca o serie de viniete handycam, intime, ale unor tineri din comunitatea LGBT din era lui Putin, care nu e din preistoria târzie, ci chiar din anul 2016.

O scurtă introducere în context: în Rusia, a fost adoptată o lege conform căreia orice expunere sau manifest sau informare în rândul minorilor despre minorităţile sexuale va fi considerată propagandă şi va fi sancţionată penal.


Fiindcă nu aş vrea să anticipez prin elemente de conţinut, ci să vă conving doar să îl vedeţi, las aici câteva gânduri:
 1. Dă o percepţie senzorială de alertă, paranoia şi cumul de emoţii. Cred că pentru tinerii cu o tradiţie estică, dar cu o cultură occidentală e de-a dreptul chinuitor, fiindcă nu poate să le accepte sau să le refuze pe amândouă în totalitate.
 2. Realizează o deconstrucţie a mecanismelor de discriminare, fără să fie academic în vreun fel sau altul şi funcţionează în direcţii de analiză în care deconspiră atitudini discriminatorii ale spectatorului, dar care îi par rezonabile, doar fiindcă etalonul e exilarea sau asasinarea. Cu alte cuvinte, dacă fără să se ajungă la situaţii de agresivitate fizică nu e discriminare, spectatorul face parte din problemă.
 3. Oamenii de pe ecran, mare parte din ei, nu mai chestionează procesele de discriminare. N-o să dai de "şi noi suntem oameni, nu?", ci de subtexte mult mai nuanţate. Adolescenţii din film, în marea lor parte, se confruntă de prea mult timp cu această problemă ca reacţiile să fie ca într-un manual de educaţie civică. Unii luptă, unii se ascund, unii mint, unii îşi arată faţa.
 4. Te face să meditezi la relaţia discriminat-discriminator (colectiv sau individual) şi să te întrebi dacă lumea discriminatului trebuie să fie aşa cum este doar ca lumea discriminatorului să fie bună şi dacă e ea, de fapt, mai bună sau nu.
 5. E bun pentru toţi oamenii care turuie despre homosexuali fără să fi văzut vreodată unul.
 6. E bun pentru toţi oamenii care leagă noţiunea de sexualitate cu naţionalitatea şi apără copiii lumii de propagandă sau conspiraţie mondială.
 7. E bun pentru fanaticii religioşi, fiindcă arată că paradigma ta de gândire evident că are dreptate dacă e discutată conform ei însăşi şi că dacă spui că numai în aia poţi gândi, nu se poate purta o conversaţie cu tine şi nu fiindcă ai dreptate, ci fiindcă nu există elementele comunicării formulate de Jakobson.
 8. E bun pentru toţi aceia care spun "eu n-am nimic cu ei, doar să nu îi văd pupându-se pe stradă".
 9. E bun, fiindcă orice ai fi, construcţiile şi alegerile de montaj te ţin acolo. Chit că scrâşnind sau lăcrimând.
 10. E bun, fiindcă nimeni nu se identifică numai ca fanatic religios, turuitor, apărător al ultimelor rămăşiţe de spiritualitate. Aşa cum nimeni nu se identifică numai ca homosexual.
 11. E foarte bun, fiindcă n-am făcut asumpţii despre cititori sau cum ar putea ei percepe filmul negativ. Ultimele puncte sunt valabile şi pentru părinţi ai personajelor din film.
 12. Şi mare parte din oameni sunt părinţi.

Hai la film!

(Filmul este o proiecţie One World România la Şcoală in cadrul Ideo Ideis, 2016, şi va fi prezentat vineri, 12 august 2016, la ora 20.30, la Sala de cinema de la Casa de Cultură din Alexandria.)







 Toate articolele despre Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2016
 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2016


0 comentarii

Spacer Spacer