august 2016
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2016
Ideo Ideis este un tărâm în care, an de an, de 11 ediţii, au loc întâlniri fantastice între oameni. În 2016 se face chemare la empatie. Pentru a încerca să surprindem cât mai bine atmosfera din Alexandria, în luna în care populaţia oraşului se extinde cu vreo 200 de oameni, vom realiza o serie de interviuri cu oamenii din festival. Le vom numi "capturi" - interviuri cu câte un membru al fiecărei trupe participante, realizate după atelierele din timpul festivalului şi însoţite de fotografiile lui Vlad Catană.

A şaptea captură: Ileana Ursu din trupa ART3, Braşov.



Ilinca-Anamaria Prisăcariu: Cine eşti, de unde vii şi ce faci aici?
Ileana Ursu: Sunt Ileana Ursu, sunt membra a trupei ART3 din Braşov şi am venit să-mi îndeplinesc un vis, unul dintre multele pe care le am, acela de a ajunge la Ideo Ideis. Nu mi-am propus să cuceresc vreun univers, dar mi-am dorit foarte mult să vin aici. M-am gândit la Ideo încă din 2015, când am văzut pe Facebook multe articole, poze şi review-uri despre festival şi am zis că este mult mai mult decât o provocare despre teatru, e o experienţă de viaţă - deşi sună al naibii de clişeic - pe care trebuie să o trăiesc. Avem nevoie de lucruri la fel de intense şi de faine, ca ceea ce înseamnă Ideo aici.

I.-A.P.: Ce aşteptări ai de la festival?
I.U.: Vrând, nevrând, fiind un gând atât de vechi, mi-am făcut o tonă de aşteptări şi de scenarii, dar bineînţeles că nu coincid aproape deloc cu ceea ce se întâmplă în realitate. E de un infinit de ori mai bine, în sensul în care mă aşteptam să fie mulţi oameni pasionaţi de acelaşi lucru ca şi mine, de teatru, ceea ce s-a confirmat. Însă, e mult mai mult decât pasiunea asta care ne uneşte, e o adunătură foarte colorată şi diversă de oameni, care au câte o poveste, cumva care se leagă una de alta, deşi sunt foarte diferite. Nişte oameni incredibil de fascinanţi. Incredibil de studiat, de ascultat, de privit, de cunoscut, de relaţionat. Pe lângă toate evenimentele aduse la Ideo, spectacolele, atelierele, mentorii, numele fabuloase de aici, sunt oamenii obişnuiţi care fac lucruri neobişnuite. Ridică totul de la ordinar la extraordinar.

I.-A.P.: Poţi povesti un moment care te-a marcat din timpul atelierelor?
I.U.: În ultima zi de atelier ne-am întâlnit pentru prima dată cu Medeea Marinescu, mentorul nostru, care era cu Sabina Brânduşe, trainerul nostru. Şi după repetiţie, când ne-au privit în tăcere din sală - nici nu ştiam că Medeea a reuşit să vadă repetiţia noastră - am mers în altă sală şi a fost o chestie foarte răscolitoare pentru noi, pentru că după atâta lucru pe dezvoltarea unor personaje, ne-a spus să fim noi, dar în situaţia dată. Am simţit cum ne pierdem pământul de sub picioare, că nu eram nici noi în totalitate, fiindcă era situaţia şi erau replicile din piesă, dar nici personajele pe care aproape că începusem să le jucăm mecanic, pentru că nu le mai gândeam şi nu ni le mai asumam şi nu mai eram atât de prezenţi. Dar ne-a făcut să ne gândim.

I.-A.P.: Într-un cuvânt sau o frază, ce înseamnă empatia pentru tine?
I.U.: Pentru mine empatia înseamnă teatru. Şi prin teatru mă refer la empatia actor-personaj şi public-actori.

I.-A.P.: Cum ai descrie festivalul în trei cuvinte?
I.U.: Iubire de artă. Şi iubire de oameni.

I.-A.P.: La ce te gândeşti prima dată când auzi Ideo Ideis?
I.U.: Primul lucru care îmi vine acum în minte e prima seară, la petrecere, când eram o mare uriaşă de oameni necunoscuţi, dar extrem de interesant de privit, care a fost legată instant de muzică. Pentru că era diferit de oamenii care merg de obicei la petreceri. Erau oameni care simţeau muzica cu adevărat. Erau transformaţi fantastic de muzică. Am rezonat cu ei din prima secundă. Au putut să creeze o legătură imediată.

I.-A.P.: De cât timp e înfiinţată trupa voastră?
I.U.: Trupa noastră s-a născut din hazard, pentru Ideo. Eu am venit cu ideea, am lansat provocarea. Suntem trei membri, toţi la Şcoala Populară, am terminat primul an şi am avut o legătură mai puternică, pe lângă cursurile de teatru. Ne-am înţeles foarte bine. Profesoara noastră, Alexandra Petrasciuc-Năfureanu, a simţit probabil asta, s-a gândit la piesa asta şi s-a gândit la noi. Momentul în care a apărut ideea de Ideo, am zis hai să luăm piesa asta şi să mergem în treaba asta împreună. Pentru noi e ceva care ne uneşte şi ne face să ne descoperim şi pe noi şi între noi.

I.-A.P.: Cu ce spectacol veniţi şi de ce aţi ales textul ăsta?
I.U.: Cerere în căsătorie de Cehov. E singurul text clasic între cele prezente la această ediţie. Am vrut să nu aducem în contemporaneitate spectacolul, pentru că e mai greu să îl păstrezi cât de fidel se poate faţă de cum a scris autorul. Am ales împreună cu profesoara noastră, pentru că ea a văzut totuşi în noi nişte lucruri care aduceau cu personajele. Deşi sunt departe de ce gândim noi, se poate să ne potrivim, să empatizăm.

I.-A.P.: De ce ar trebui să vină lumea la spectacolul vostru?
I.U.: Spectacolul nostru vorbeşte nu atât despre o fată nemăritată, mama ei şi cel care vine să ceară fata în căsătorie. Vorbeşte şi despre noi, Tudor, Ileana şi Izabella, care s-au pus totuşi pe ei în toată povestea asta şi au construit nişte personaje pornind de la sufletele lor şi experienţa lor de viaţă, sentimentele lor şi totodată e schimbul de emoţii şi empatia dintre noi.

Spectacolul trupei ART3 va avea loc duminică, 14 august 2016, la ora 11.00, la Casa de Cultură, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis, organizat în perioada 8-14 august 2016, în Alexandria, Teleorman.




0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus