Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Maratonul Teatrului Independent, 2016

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Parodia-dramă a Fermei româneşti la Maratonul Teatrului Independent, 2016


Maria Ruxandra Burcescu

septembrie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ferma, în regia lui Ovidiu Mihăiţă, este un spectacol original, care provoacă şi încântă în acelaşi timp. Este o parodie muzicală delicioasă având la bază romanul Ferma animalelor al lui George Orwell. A avea un subiect care a fost exploatat atât de mult şi a crea un spectacol original şi plin de farmec reprezintă o veritabilă dovadă de talent artistic. Iar ceea ce s-a întâmplat pe scena unteatru duminică seara (25 septembrie 2016) a fost extrem de proaspăt şi incitant.

Subiectul celebrului roman îl ştim cu toţii, aşa că nu voi insista asupra lui. Dar nu vă aşteptaţi să vedeţi o critică a unui regim totalitar în această piesă. Folosindu-se de scriitura lui George Orwell, Ovidiu Mihăiţă aduce acţiunea într-un plan contemporan demonstrând asemănarea dintre un regim totalitar şi unul capitalist. Ferma este, în primul rând, o critică a scenei politice româneşti, precum şi a altor concepte contemporane. Prin intermediul muzicii compuse de Cari Tibor, precum şi a interpretărilor originale ale celor cinci "animale" (Marian Pîrvulescu în rolul porcului, Ioan Codrea în rolul câinelui, Christine Cizmaş în rolul vacii, Andrei Racolţa în rolul măgarului şi Ovidiu Mihăiţă în rolul calului), piesa zugrăveşte un tablou caragialesc al scenei politice actuale.

Demagogia şi histronismul, limbajul de lemn, filosofia "şmecheraşului" sunt extrem de bine puse în scenă de către Marian Pîrvulescu, acela care, dincolo de a semăna porcului din Ferma animalelor, este un portret viu al politicianului român tipic. Christine Cizmaş reprezintă presa românească, sau, mai bine spus, acea parte a ei care în loc de a avea o funcţie de control, a devenit complice pentru reprezentanţii clasei politice. Melodia "Pomana Porcului Talk Show" este de un comic genial, ilustrând perfect manipularea la nivel mediatic. Andrei Racolţa este "protestatarul de profesie", acel tip special de individ care, aparent, îşi păstrează luciditatea, ajungând, de fapt, să se complacă şi să poarte un război pe care el însuşi îl socoteşte pierdut din start. Ioan Codrea ar putea fi un reprezentant al autorităţii care, departe de a servi interesul public, este în slujba politicului. Cu puţine intervenţii, dar grăitoare, Ovidiu Mihăiţă reprezintă societatea. Neimplicat, pesimist, şi cu o revoltă temporară ce moare în ecouri stinse, personajul lui Ovidiu Mihăiţă (deloc întâmplător "calul") este o metonimie a poporului român.

Punând sub o lupă critică extrem de exigentă clasa politică din România, piesa lui Ovidiu Mihăiţă reuşeşte să configureze un tablou credibil, amuzant până la lacrimi şi, totodată, pesimist al timpurilor noastre. Nici servilismul politic faţă de investitorii străini nu scapă neexploatat. Intransigent şi dur în fata societăţii, porcul politic adoptă o atitudine docilă în faţa acestor investitori. De asemenea, se pune în discuţie şi problema consumerismului, de data aceasta o problemă globală. "Banda rulantă" trebuie să continue să se învârtă cu viteză constantă, oricare ar fi preţul plătit. Departe de a fi impusă din exterior, această filosofie a producţiei şi consumului este una autoimpusă. Credem în ea şi ne asigurăm de bunul mers al lucrurilor, cu ultimele puteri şi chiar împotriva intereselor proprii - asta sugerează piesa lui Ovidiu Mihăiţă.


Diferenţa poate cea mai frapantă între romanul lui Orwell şi piesa lui Ovidiu Mihăiţă o reprezintă atitudinea celor care trăiesc evenimentele descrise. Pentru ca porcii să preia puterea şi să o menţină este nevoie de naivitatea celorlalţi în celebrul roman. În schimb, în Ferma, niciunul dintre personaje nu are acel soi de naivitate. Din contră, pare că sunt complici la ceea ce se întâmplă, încercând mici proteste de suprafaţa dar, în esenţă, rămânând într-o zonă confortabilă din care critică anemic şi spun vorbe de duh. Îmbătându-se conştient cu iluzia "muntelui de zahăr", personajele din Ferma devin rotiţele care asigură perpetuarea sistemului şi care, din când în când, mai au nevoie să fie unse. Dar, în definitiv, funcţionează pentru că o revoltă autentică presupune mult prea mult efort pentru aceste fiinţe care sunt obişnuite să fie "stoarse" treptat. Este o viziune pesimistă, dar profundă şi autentică, referitoare la acest popor român, în mare parte submisiv. Acest popor doritor de un "tătic" găseşte răspunsul în personajul lui Marian Pîrvulescu, pe care îl detestă, ale cărui acţiuni le dezaprobă, dar de care are nevoie pentru a-şi canaliza critica pasivă.

Veţi râde cu lacrimi, vă veţi trezi intonând melodiile molipsitoare iar, la final, veţi pleca simţindu-vă ca şi acum aţi fi asistat la o dramă ascunsă într-o comedie. Ferma este un spectacol care are capacitatea de a trezi emoţii viscerale pe moment şi reflecţii ulterioare mult după ce cortina s-a lăsat. Cu mult curaj şi asumare, atât Ovidiu Mihăiţă, cât şi fiecare actor din această piesă au abordat o formă dificilă şi un subiect extrem de greu, reuşind să creeze un spectacol viu, de un cinism absolut şi extrem de bine ancorat în realitatea zilelor noastre.



 Toate articolele despre Maratonul Teatrului Independent, 2016
 Toate articolele despre Ferma


0 comentarii

Spacer Spacer