Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film documentar Astra Film Festival, 2016

Prima zi. Un fel de prima zi - Astra, 2016


Florian-Rareş Tileagă

PasiLiberi.ro, octombrie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
An de an, în aceeaşi perioadă (vară-toamnă), umblu prin festivaluri. Cei de acasă ştiu asta, sunt obişnuiţi să fiu plecat, deşi nu le place şi, cu un aer trist, îşi încearcă norocul în fiecare an: "când gaţi odată cu astea?" Răspunsul e nasol: nu ştiu, fiindcă nu pot fără. Şi vă mai zic ceva. Dependenţa aduce rutină. Rutina, plictiseală, iar plictiseala, nerăbdare. Partea bună, dacă poate fi una, e că devii tot mai intolerant la clişeu, la lucruri aiurea făcute, la reţete de festival care mă/ne/vă impresionează tot mai puţin, la chestii pe care n-ai cum să le vezi la început, când ai chef de multe şi toate par OK. Iată, deci, cam care e starea mea de spectator, la Sibiu, în prima zi de Astra Film 2016.

Cum cantitatea de rutină cere, în mod logic, o cantitate egală de surpriză, trebuie să mărturisesc că mă uit în programul festivalului după chestii (iertaţi termenul neacademic, dar cam asta e percepţia oricui, în prima zi de festival) care să-mi atragă atenţia şi pe care să le încercuiesc cu pixul. Un nume mare, un titlu de care am auzit, ceva cu italic sau bold, care sună bine şi promite. Recunosc, caietul-program e plin de aşa ceva - a naibii treabă, poţi sta toată ziua pe fotoliu, citind giganticul caiet (156 pagini!), pentru care organizatorii ar fi cazul să inventeze, la anul, un semn de carte -, aşa că dacă vă plac, de obicei, produsele cinematografice intens publicitate, numele mari, covoarele roşii, bliţurile, vânzoleala fancy şi atmosfera de festival, aveţi toate şansele să fiţi fericiţi la Astra Film, în prima zi. Şi nu doar atunci; evenimentele mari par a fi zilnice, în această a 23-a ediţie de festival.


Dar eu, unul, am renunţat să alerg după atmosfere, la fel cum am renunţat să petrec ore în şir, în prima zi de festival, citind sinopsis-uri şi făcându-mi programul pe toată săptămâna. Nu mai (prea) ţin cont de sinopsis-uri, nu mă mai înghesui la highlight-uri de festival, nu mai ascult recomandările din comunicate. Intru la ce se nimereşte, fiindcă sfânta nimereală - chiar şi în cel mai mare festival de documentare din ţară, în care non-ficţiunea ar trebui să garanteze o mai mare rată a calităţii decât într-un festival de ficţiune - e principiul meu de bază. Dacă tot e să iau "ţepe", măcar să le iau involuntar, nu pentru că m-au păcălit poveşti frumoase de marketing isteţ.

Sper, însă, să nu avem nici unul dintre noi parte de aşa ceva. În prima zi de Astra, am ales să ocolesc cele patru ore de deschidere oficială, marcată de proiecţia mega-promovatului Sieranevada, precedat de discursuri şi urmat de o sesiune uriaşă de întrebări şi răspunsuri (vezi aici), în prezenţa regizorului Cristi Puiu. Nu contest nicidecum calitatea filmului, ba chiar am scris despre el şi mă arde pe limbă, chiar şi acum, să scriu din nou şi să-l numesc capodoperă, cu toate riscurile pe care le implică acest enunţ entuziast. Şi mă bucur că o astfel de poveste, cu rădăcini vizibile în estetica şi tehnica de documentar, a deschis un festival de film documentar, aşa cum o ţuică fină e întotdeauna bună înainte de masă.


Dar am refuzat acest festin grandios, intimidant, pur cinematografic, mergând la ceva care ar fi putut să mă surprindă: nişte proiecţii în Piaţa Mare, în chestia aia albă, gigantică, pe care festivalul o numeşte Full-Dome.


Am văzut trei filme, unul după altul, pentru că pur şi simplu nu m-am putut abţine: experienţa de vizionare e nouă şi plăcut de ciudată în acest dom, în care tavanul rotund devine un ecran imens. Imaginaţi-vă, deci, o jumătate de sferă, pe care imaginile (proiectate din patru surse) vă înconjoară şi vă acoperă. În plus, există perne pe care vă puteţi întinde, pentru că cea mai bună poziţie de vizionare o aveţi dacă staţi pe spate. Pe scurt, experienţa de vizionare devine mai interesantă decât povestea din film, lucru dovedit mai ales în cazul primului titlu pe care l-am văzut, World 2 War - sinteză a celui de-al doilea război mondial, realizată integral pe computer. Din păcate, nivelul slab şi rigid al dinamicii 3D - care nu depăşeşte nici cu un milimetru calitatea vizuală a celor mai primitive jocuri 3D, fiind undeva între un Medal of Honor 1 şi Quake 3 - şi sunetul prost, amputat în mod artificial pentru a putea fi auzită traducerea în română a filmului, m-au făcut să cred că e un film făcut într-o pauză de lucru. Puţin mai cursiv şi credibil a fost Aurora: Lights of Wonder, uimindu-ne cu panoramele crepusculare, intens de frumoase şi 100% reale ale aurorei boreale, filmate de sud-coreeanul Kwon O Chul în pădurile Polului Nord. Dar acelaşi disconfort l-am găsit şi aici, datorită aceleiaşi voci de narator român, cu timbru şi citire agresive (Eugenia Şerban). A fost apoi On the Wings of the Night, studiu ştiinţifico-poetic despre migraţia păsărilor de pe un continent pe altul, privit prin prisma comparaţiei între teoriile antice şi studiile recente. Mi-a plăcut, pe scurt, dar cred că mai mult le-a plăcut copiilor, aduşi de părinţi să vadă domul. De fapt, abia am încăput, pe podea, printre zecile de kinderi atraşi de dom ca de magnet.

World 2 War / Conflagraţia mondială
Olanda, 2016, 44 min
Regie: Mathijs Brussaard; Peter Geerts

Aurora: Lights of Wonder / Aurora: Miracolul luminii
Coreea de Sud, 2016, 29 min
Regie: Kwon O Chul

On the Wings of the Night / Pe aripile nopţii
România, 2015, 23 min
Regie: Marcos Pérez

Credite foto: Astra Film Festival



 Toate articolele despre Festivalul de film documentar Astra Film Festival, 2016


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Florian-Rareş Tileagă


Alte articole

 Şapte ani cu familia Sicrea la Copşa Mică - Doar o răsuflare, Anda Ionaş, un interviu cu Monica Lăzurean-Gorgan
 Micul Prinţ din The New Gipsy Kings la Astra Film Festival, 2016, Ion Gnatiuc
 Premiile Astra Film Festival 2016, Comunicat de presă
 Despre sfertul unei jumătăţi de vis american - Homme Less, la Astra Film Festival, 2016, Florian-Rareş Tileagă
 Un homeless la NY - Homme Less la Astra Film, 2016, Ion Indolean
 Toate articolele despre Festivalul de film documentar Astra Film Festival, 2016


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer