Totuşi, nu putem decât să observăm nenumăratele clişee pe care le cuprinde acest demers. Povestea nu este străină de cinematografie: un băiat adoptat de o familie mai mult sau mai puţin sălbatică, se dezvoltă în cadrul relaţiei cu noul tată. E un tip de legătură îndărătnică şi ezitantă la început, după care lucrurile se leagă: experienţele noi îl fac băiat să devină mai cald, mai receptiv. Sam Neill, un actor care nu apare des în comedie, joacă excepţional această partitură. Cuplul băiat-bărbat, duce la drumul iniţiatic care îl transformă pe copil în adolescent.
Filmul e presărat cu momente clişeu încetăţenite în cinemaul de tip comercial, practicat de americani şi nu numai. E un stil cu care Taika Waititi, regizorul, pare a fi obişnuit: de pildă, aluziile pe care personajul central, interpretat de Julian Dennison, le face cu privire la consumerism, la branduri americane (trebuie observată şi scena de la înmormântare) şi nu în ultimul rând la filme hollyoodiene.
E important de amintit o scenă care emană atât umor, cât şi o intertextualitate foarte inteligent construită: în timp ce se ascund de Protecţia Copilului, cei doi fugari se regăsesc într-un cadraj şi o situaţie care trimite direct la The Lord of the Rings. După ce fixează acest moment, regizorul îl asumă şi introduce în replicile protagonistului legătura directă la filmul amintit. E genul de scenă care salvează filmul lui Waititi. Încă un exemplu: într-o scenă de urmărire hiperbolizată, în care e implicată şi armata, şi poliţia, şi nu în ultimul rând Protecţia Copilului, decorul trimite la Mad Max: Fury Road, la deşertul unde se desfăşoară acţiunea apocaliptică a proiectului semnat recent de George Miller. Acest fel de intertextualităţi ridică filmul neozeelandez, însă nu îndeajuns.
În rest, scenariul se scaldă în rezvolvări facile. Până şi finalul, un happy-end previzibil, susţine afirmaţia. Ar mai fi de subliniat faptul că filmul este secţionat pe capitole, o altă marcă a cineaştilor moderni(şti). În cazul Hunt for the Wilderpeople, această intenţie nu pare a avea o susţinere tematică: un artificiu căruia nu i se înţelege sensul. Filmul lui Taika Waititi este o comedie caldă, cu umor facil.
De fiecare dată, am aşteptări mari de la festivalul clujean Comedy Cluj şi în zilele ce urmează voi comenta filmele care sunt de obicei aşteptate de public, cele din Competiţie. Vă invit să urmăriţi cu atenţie programul şi ne vedem la filme!