Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cum a ajuns Mihai Viteazul să lupte pentru dreptul la viaţă al nenăscutului Dragon din Piaţa publică a Sfîntului Gheorghe


ninat

octombrie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Recenta întoarcere acasă a artistului Victor Drujiniu a lăsat în urmă două Expoziţii de Benzi desenate, una cu lucrări originale, la Centrul de Cultură Arcuş din Sf. Gheorghe / Casa Bastion, şi una în Piaţa Centrală, cu planşe lucrate digital. Expoziţia de la Centrul de Cultură Arcuş poate fi vizitată pînă pe 31 octombrie 2016, cea din Piaţa Centrală nu poate fi închisă / demontată decît cu acordul lui Mihai Viteazul, pentru că, odată cu derularea poveştilor grafice ale lui Victor Drujiniu, grupul statuar al domnitorului a prins viaţă şi s-a înfrăţit cu nenăscutul Dragon / movila din faţa Prefecturii, cu speranţa că locatarii instituţiei guvernamentale îi vor auzi mesajul. Primul care a auzit strigătul de ajutor al lui Mihai Viteazul a fost Toró Attila, care a surprins alianţa domnitorului cu nenăscutul dragon într-o fotografie istorică, postată de artistul-fotograf pe pagina sa de facebook cu următoarea precizare: Sárkánydomb Galéria | Dragon Hill Art Gallery | Galeria Dealul Dragonului. Mi s-a părut teribil de inspirat felul cum artistul Toró Attila a simţit nevoia să boteze un spaţiu care încă se află în chinurile facerii, din cauza unei dispute între Primăria Sfîntu Gheorghe şi Prefectura Judeţului Covasna. Fotografia forţează privitorul a-şi imagina / a se întreba: cum ar fi arătat acum, în octombrie 2016, acel loc şi Expoziţia BD - Victor Drujiniu, dacă Prefectura nu ar fi blocat proiectul de reamenajare peisagistică a acelei zone, iar lucrările artistului ar fi fost expuse chiar în jurul trupului viu / verde al unui simbolic dragon, pe coama căruia Mihai Viteazul pare că tocmai a sosit, eliberat pur şi simplu din captivitatea unui spaţiu, unde oamenii îl băgau în seamă doar cel mult de 3 ori pe an, la comemorări, cînd puternicii zilei se fotografiau, cu coroane de înmormîntare, în jurul statuii sale. Tragi-comic este că Prefectura a blocat respectivul proiect chiar în numele apărării statuii lui Mihai Viteazul, a cărui vizibilitate ar fi fost afectată de dealul-balaur imaginat de arhitecţii-autori ai proiectului.


În realitate, şansa lui Mihai Viteazul de a se bucura de atenţia comunităţii nu doar la comemorări, ci de a răsări pe coama colinei-balaur, ori de cîte ori acel inedit spaţiu verde îi va ispiti pe locuitorii urbei şi vizitatorii săi să-şi concentreze privirea sau obiectivul aparatului foto asupra întîmplărilor pe care le va găzdui. Pentru că, dincolo de simbolul trupului pietrificat al balaurului răpus de Sfîntu Gheorghe, ocrotitorul oraşului, ideea colinei s-a născut din nevoia proiectanţilor de a rezolva diferenţa de nivel dintre parc şi strada de deasupra şi de a oferi comunităţii un spaţiu verde de poveste, pe care oamenii să-l umple de viaţă şi de sens: copiii să se joace, artiştii să-i concureze pe copii cu oferte de joc şi dialog pentru toate vîrstele şi gusturile, tinerii şi adulţii să descopere continuu motive de a frecventa şerpuitoarea colină şi de a păstra momentele petrecute acolo prin fotografii pe care apoi să le împartă cu alţii, promovînd astfel Piaţa Libertăţii noastre, Sfîntu Gheorghe şi locuitorii săi, dar şi simbolurile locului, inclusiv statuia lui Mihai Viteazul.


Lucrările de modernizare a centrului municipiului Sf. Gheorghe au început în primăvara lui 2015, printr-un proiect co-finanţat de Uniunea Europeană, şi au fost finalizate de Primărie la termenul promis, Piaţa Libertăţii devenind un spaţiu al sociabilităţii prin excelenţă. Un spaţiu ispititor şi protector, cu funcţie culturală, eliberat de traficul rutier şi redat locuitorilor urbei, pentru a răspunde nevoilor acestora de întîlnire, destindere, comunicare, celebrare, desfătare, socializare. Doar o componentă a proiectului de modernizare NU a fost finalizată, cea contestată de Prefectură, care presupune amenajarea unei esplanade pietonale, al cărui punct de atracţie urmează să fie o colină de aproximativ cinci metri înălţime, 13 lăţime şi 33 lungime. Merită să amintesc titlul cu care presa locală şi naţională a făcut în 2015 jocurile Prefecturii: "Statuia lui Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe va fi îngropată de un munte de pămînt", insistîndu-se asupra celor 5 metri înălţime, ca şi cum movila-balaur ar fi fost un bloc compact de pămînt, gîndit a acoperi statuia domnitorului. În realitate, doar o mică porţiune din movila balaur ar fi atins aproape 5m, iar punctul culminant nu ar fi ajuns nicăieri mai sus decît mormanul de pămînt care se vede în fotografia lui Toró Attila. Procesul de contestare a proiectului de amenajare a esplanadei pietonale a ajuns în punctul în care Prefectura a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decît avizul SRI şi al Ministerului Apărării Naţionale! Şi cum acuzaţia că Primăria şi-ar fi dorit să obstrucţioneze vizibilitatea lui Mihai Viteazul este greu de susţinut, Prefectura a intentat acum un proces pentru accesul autoturismelor instituţiei guvernamentale, mai precis, Prefectul contestă proiectul esplanadei pietonale pe motiv că amenajarea unui spaţiu verde l-ar împiedica să pătrundă cu maşina pînă la intrarea principală în Prefectură. De reţinut, Prefectura are o altă intrare, care asigură fără nici o problemă şi pătrunderea cu maşina. Aşadar, disputa în jurul spaţiului verde din faţa Prefecturii poate fi rezumată astfel: Primăria susţine un proiect care completează funcţia culturală a Pieţii Libertăţii, în folosul locuitorilor urbei, Prefectura susţine dreptul reprezentantului Guvernului de a pătrunde cu maşina pînă la intrarea principală a instituţiei.


Desigur, diversiunea cu obstrucţionarea statuii lui Mihai Viteazul nu a fost complet abandonată. Pentru ca românii să nu mai cadă victime ale acestui şantaj emoţional, le propun să asculte opinia unuia dintre arhitecţii implicaţi în proiect, Kázmér Kovács:

"Cind am cîştigat, împreună cu mai tînărul meu coleg, arhitectul Zsigmond Pál, concursul pentru amenajarea peisajeră care a intrat în folclorul urban ca "dealul-balaur", am căutat de fapt un mod de a rezolva o problemă de urbanism dificilă: realizarea unei relaţii spaţiale şi funcţionale între "piaţa de jos", pe atunci abia în stare de proiect, între timp amenajată, şi piaţa Mihai Viteazul. Aceasta însemna în primul rînd rezolvarea diferenţei de nivel mai bine decît a fost decenii de-a rîndul, cînd în dreptul clădirii Prefecturii s-au aflat (se mai află şi acum) un rînd de trepte care, spaţial vorbind, sînt ca şi inexistente. Nu determină o limită nici spre deal, nici spre vale, nici vizual, nici simbolic, nici spaţial. Nu conferă identitate locului.

Ideea dealului ca un "picior de plai" molcom, verde şi prietenos a apărut din aceea de prelungire peisajeră a taluzului existent, terasat, dintre parc şi strada Libertăţii, pentru a realiza astfel un eveniment spaţial. Fiind un deal scund şi întins, pus într-o vale, el nu obturează în nici un fel perceperea de la distanţă a monumentului Mihai Viteazul, aflat la o cotă de nivel mult superioară, ci o face mai diversă. Grupul statuar va căpăta în sfîrşit un cadru urban şi o scară urbană. Va fi vizibil din noua piaţă pietonală, fiind ascuns privirii doar într-un singur loc, chiar la baza colinei verzi propuse. Ascensiunea pe oricare dintre laturile colinei va oferi cu fiecare pas tot atîtea vederi inedite ale monumentului, care astfel va putea fi redescoperit de citadini, prin relaţia sa cu colina verde.


Treptele urbane şi rampa propuse pe partea Prefecturii îi asigură acesteia un peron pietonal elegant şi relativ intim, la scara micului palat urban, protejat, delimitat şi totodată susţinut de deluşor; în acelaşi timp, dinspre parc, aleea în diagonală va urca în pantă uşoară pînă la întîlnirea cu trotuarul de sus, în dreptul trecerii de pietoni de la Prefectură. Instituţia este accesibilă şi carosabil, ca urmare a configuraţiei pavajului din faţa frontului de clădiri.

Proiectul rezolvă astfel întrepătrunderea (deja bine exprimată) a parcului central cu piaţa pietonală, precum şi circulaţia pietonală între piaţa de jos şi cea de sus, precum şi racordarea teraselor de pe latură nordică a parcului central. Realizează o trecere mai diversă, mai spectaculoasă şi, din punct de vedere funcţional, mai confortabilă decît în prezent între spaţiile publice centrale; apare o extindere a grădinii urbane cu o nouă suprafaţă verde, odată cu completarea, printr-un gest de land art, a perechii existente de monumente "Sfîntul Gheorghe" (statuia contemporană din faţa magazinului Şugaş şi replica monumentului ecvestru gotic al fraţilor Martin şi Gheorghe din Cluj din faţa galeriei Magma) cu anecdoticul balaur mineral-vegetal, abstract. Se realizează astfel o secvenţă monumentală simbolică, seria fiind încheiată de grupul statuar Mihai Viteazul.

Aş mai adăuga că îmi respect concetăţenii şi profesia de arhitect. De aceea urmăresc, cu fiecare proiect, exclusiv o intervenţie arhitectural-urbanistică de cea mai bună calitate posibilă."

(Arhitectul Kázmér Kovács predă cursuri de teoria arhitecturii şi proiectare la Bucureşti şi Sibiu, îin cadrul Universităţii de arhitectură şi urbanism "Ion Mincu". Domeniile sale de interes cuprind mai ales problematica patrimoniului construit şi amenajarea spaţiilor intermediare. A publicat pe aceste teme două cărţi şi numeroase articole de revistă ori capitole în volume colective. Este autor şi coautor al unor proiecte cu tematică diversă: planuri urbanistice, amenajări peisajere, artă monumentală, edificii noi, reabilitarea unor clădiri istorice.)

fotografiile sînt făcute de: Toró Attila şi Levente Vargyasi




0 comentarii

Resurse

 Alte articole de ninat


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer