Competiţie 3 - Atomic Falafel la Comedy, Cluj 2016

Oarecum debutant, Dror Shaul este regizorul şi scenaristul filmului Atomic Falafel, aflat în competiţia Comedy Cluj 2016. Titlul e catchy, o combinaţie excentrică de termeni, care face aluzie la subiectul poveştii şi invită astfel în sala de cinema.

Comedie israeliană, aceasta e plasată în interiorul unei naţiuni puternice, dar cu multe disfuncţionalităţi. Filmul tratează un război fictiv între Israel şi Iran, două state al căror conflict real, religios-ideologic, nu ne este străin. În cadrul acestei răfuieli continue sunt implicate şi state care încearcă să menţină pacea şi să suprime conflicte armate. Acest privilegiu-rol de stat reconciliant e oferit de Shaul Germaniei. Nemţii vin în Israel cu scopul de a depista, dacă există, armament nuclear şi de a reprima un eventual atac asupra Iranului. Conflicul narativ survine încă din prima secvenţă, când iranieni stabilesc că vor realiza un atac în termen de şapte zile.

Un rol important în discursul filmului îl au noile media şi tot ce ţine de acestea. Conform rezumatului acestui proiect, două fete tinere din ţările inamice se cunosc online, se împrietenesc, iar cea din Israel (Nofar)  îşi previne prietena de atacul iminent.

Dar această relaţie de amiciţie nu se dezvoltă îndeajuns. De fapt, există doar pe post de cârlig ce aduce deznodământul.

Pe de altă parte, Atomic Falafel are un umor bazat pe gaguri şi personaje încadrabile în tipologii bine definite; deci, lucrează cu imagini canonice, şablonarde, ale umorului. Personajele sunt prezentate prin apelul făcut la o opţiune grafică: cu ajutorul căreia regizorul adaugă informaţii despre hobby-urile şi dorinţele ascunse ale protagoniştilor. O idee ingenioasă, de impact.

Scenariul e deficitar în privinţa replicilor, iar nu o dată se întâmplă ca situaţiile să nu fie duse până la capăt, să fi putut fi mai atent construite, atât ca desfăşurare, cât şi ca motivaţie a existenţei lor. De pildă, după ce neamţul Oli se îndrăgosteşte de Mimi, o femeie care face falafel pentru soldaţii iranieni, şi îşi prelungeşte şederea în Israel, armata vrea să-l expulzeze (fiind un pericol pentru misiunea lor secretă) şi singurul argument pe care Oli îl oferă comandantului este o îmbrăţişare alături de un discurs siropos. O altă problemă pe care o ridică filmul lui Shaul este faptul că e foarte previzibil, deşi construieşte un anume suspans pe parcurs. Mesajul pe care îl transmite la final este cât se poate de neinspirat. Dacă pe parcurs satira este alimentată de momente bune şi umor, acest moment păgubos secătuieşte toată fundaţia construită până atunci.

Un alt dezavantaj al filmului, un alt deserviciu pe care şi-l aduce, este faptul că divaghează într-un mod care îi conferă o latură incoerentă, inconvescentă. Atomic Falafel e un film despre conflictul Israel-Iran, însă regizorul decide să scoată în evidenţă şi problema locurilor de muncă existentă în orăşelul israelian unde se petrece acţiunea. De asemenea, subliniază starea de fapt vizavi de femeile musulmane din Iran. Pe lângă acestea, lucrează cu cele două poveşti de dragoste, la nivelul adulţilor şi al adolescenţilor. Or, multitudinea de teme propuse de regizorul îngreunează până într-acolo încât nu mai înţelegem exact despre ce e de fapt acest film.