Trei... culori

Din ciclul "nimic nu se pierde..." - astăzi, încă trei restanţe. Recuperatorii... recuperează. Unde-i cazul.

 Sahara este o primă aventură "ca la carte" pe marele ecran a eroului Dirk Pitt, personaj (ultra)central în vreo 12 volumaşe semnate Clive Cussler. E drept că a mai existat o ecranizare (Raise the Titanic!, în 1980) dar nimeni nu vrea să-şi amintească de ea. Problema cu Sahara-filmul e că o să vreţi poate să vi-l amintiţi într-o zi dar n-o să puteţi - prea puţine secvenţe memorabile în două ore şi de proiecţie, ansamblul e banal / plicticos, iar chestiile relativ reuşite s-au tot văzut, de la Indiana Jones încoace. Acestea fiind... scrise, regizorul Breck Eisner (son of Michael), uşor depăşit, lasă tot greul în spinarea lui Matthew McConaughey, care nu se îndoieşte de nimic şi ţopăie prin bărci, deşert sau cuirasate antice cu îndemânarea unui adevărat King of Bongo.

 Amityville Horror, vorba titlului, este un remake updatat al "clasicului" omonim din 1979. Updatat se referă la modul de prezentare (a spus cineva videoclip?) şi nu la story-ul propriu-zis - povestea se petrece în '74, ceea ce ar fi fost o idee bună dacă s-ar fi filmat şi-n alte părţi decât în casă. Care casă, a propos, o ştiţi prea bine, din cele 8(!) continuări oficiale ale poveştii Amityville (despre care s-a scris atât încât nici nu mai contează dacă la origine era adevărată au ba). Ea, căsuţa, este vedeta filmului de faţă, cu toate eforturile junelui Ryan Reynolds, neînfricat în faţa clişeelor cu care regizorul debutant Andrew Douglas îl bombardează la fiecare cinci minute. Acestea fiind... scrise, mărturisesc că m-am speriat de câteva ori, ceea ce vă doresc şi vouă.

 Marele jaf comunist vine la cinema după TIFF şi ARTE, dar mai bine mai târziu... Jaful Băncii Naţionale din 1959 şi Reconstituirea filmată la care au fost supuşi făptaşii de către autorităţile comuniste - astea sunt punctele de plecare ale unui documentar dureros de necesar (mai ales pentru cei mai mici), întrucâtva similar ca demers formidabilului Examen, pe al cărui generic îl întâlneam deja pe regizorul de acum, Alexandru Solomon, atunci în calitate de director de imagine. Acestea fiind... scrise, nu cumva să rataţi un film-eveniment, care oferă noi şi triste sensuri cuvintelor manipulare şi propagandă.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.