Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Doctor Strange

Un număr infinit de universuri - Doctor Strange


Cristina Zaharia

Port.ro, noiembrie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Benedict Cumberbach se alătură acum supereroilor Marvel cu acest nou sosit pe marele ecrane, personajul său cu superputeri şi pelerină roşie ca a lui Superman. Dar, veţi vedea, mult, mult mai ajutătoare în timpul acţiunii. Eroul, creat în deceniul 6, începe prin a fi un chirurg strălucit şi termină prin acceptarea dificilului rol de Vrăjitorul Suprem al Pământului. Şi, între aceste coperţi, o desfăşurare de forţe, fizice şi digitale, care iau ochii spectatorului de orice vârstă.
 
Cel mai aşteptat Marvel al anului 2016 nu dezamăgeşte. Are tot ce trebuie - un erou puternic şi perseverent, efecte vizuale şi sonore uluitoare, plus o morală şi speranţă pentru următoarele continuări.
 
Supereroul apărut în benzi desenate în deceniul 6 are parte în filmul de acum de o foarte bună punere în imagini şi o trecere abilă printre toate seriile de BD. S-a luat din toate ce a fost nevoie pentru o poveste coerentă şi susţinut dramatică. Dacă desenat personajul arăta cam ca Dracula, iar în filmul de televiziune din 1978 mai mult a corsar, aici, datorită plăcutei prezenţe a lui Benedict Cumberbatch, el este credibil şi în partea realistă din sala de operaţie, unde arogantul neurochirurg stăpâneşte strălucit arta salvării ce ţine de miraculos, şi în cea a sanctuarului din Nepal, unde învaţă disciplina din artele marţiale orientale.
 
Tânărul regizor Scott Derrickson are curajul să se apuce de un proiect de astfel de dimensiuni, să treacă de la horror-uri claustrofobe la unul din blockbusterele anului 2016 ticsit de efecte. Tot ce nu îi reuşise în SF-ul remake din 2008, Ziua când Pământul s-a oprit, îi iese de data aceasta, reuşind să îi mulţumească pe toţi - şi pe spectatorii de IMAX + 4DX, şi pe fanii colecţionari ai benzilor desenate. Încet, dar sigur, Hollywoodul aduce lumii toţi eroii Marvel, fiecare cu puterile lui unice, cu aspectul, cu accesoriile şi gadgeturile. Este primul supererou care are nevoie de incantaţii, de vrăji şi de magie neagră. Iar filmul de acum ştie să le pună în replici şi în montajul poveştii şi să nu le facă excesive ori ridicole. Există o surdină şi un suspans bine stăpânit care îi prinde pe toţi în mreje.
 
Încă de la început, filmul aruncă în joc artileria grea, te lasă fără suflare, nerăbdător să vezi mai mult decât în trailerul de prezentare. Îţi arată cu ce vine el mai puternic: realitatea distorsionată, care se modulează la comandă, fie că e o stradă sau un oraş întreg cu clădirile lui zgârie-nori. Iar efectele sunt, e drept, năucitoare. Probabil că totul a început cu 2012, când drumurile se înălţau şi se vălureau, iar blocurile uriaşe monolitice cădeau retezate în cale. Dar tot ce era acolo prăbuşire, aici e răsucire temporală posibilă. O căutare de la an la an, o îmbunătăţire a efectului şi a ideii. Sigur, am trecut toţi prin Inception, prin această originală buclă a arhitecturii oraşului cum am văzut miraţi prima dată aici. Ca şi prin Upside Down, SF-ul cu lumile lui cap în cap, egal minunate vizual, grafic. Şi, la fel, ştiam toţi că uşa deschisă de Nolan va fi încercată iar de alţi cineaşti şi epigoni. Diferenţa aici este că totul are un rost narativ, bine explicat în poveste, nu doar ca efect de uimire strict vizual. Şi, în plus, acum totul este filmat foarte de aproape, în mii şi mii de detalii de arhitectură, cu mult mai multe ore de muncă, de machete, de artă digitală. Filmul începe aşa şi se va întoarce în această joacă ondulată a scenografiei în toate momentele lui cheie, de climax şi urmăriri.
 
Omul de ştiinţă care crede doar în capacităţile sale, în bisturiul şi laserul său este forţat să-şi extindă percepţia, să afle de decorporalizare şi puterea meditaţiei şi cea al celui de-al treilea ochi deschis acum, de mandale de energie care apară şi atacă la propriu. Un drum, cum ştim, dificil pentru cei cu medicina convenţională. Multe locuri de filmare - chiar dacă par doar două, lumea civilizată şi cea sacră din templul din Himalaya -, enorm de multe costume cu foarte multe detalii originale în rasele cu glugă, machiaj interesant la cei negativi şi, mai ales, nebănuit de multe desene în storyboard şi machete.
 
Ca orice erou Marvel, şi acesta stă bine la replicile caustice, iar umorul izbucneşte şi de data aceasta în cele mai neaşteptate momente, detensionând, lăsând sala să respire iar, într-un sus-jos de montagne-russe. Jocul cu pelerina eroului e de comedie burlescă. Ştim din animaţia The Incredibles ce păţesc eroii cu pelerine. Însă aici aceasta are voinţa sa, iar gagurile sunt foarte reuşite. Umorul din bibliotecă aproape de Harry PotterCreatorul seriei, Stan Lee, desigur, nu ratează nici acum un amuzant cameo.
 
Protagonistul, Benedict Cumberbatch, acceptă seriozitatea personajului său. Vine după snobismul lui Sherlock, aşa că nu îi este greu de redat iar aroganţa pe ecran. Cu multe replici la personajul său, spre deosebire de cele ale altora mai succinte. Aici, cu barbă, umanizându-se pe măsură ce învaţă lecţia smereniei - marea lecţie a filmului - el ne ia în această primă parte a aventurilor doctorului ajuns Vrăjitorul Suprem al planetei. Staţi ca să înţelegeţi asta până după genericul de final. Tilda Swinton, cameleonică mereu, aici jucând cu ţeasta goală şi aproape fără mimică, poate să te convingă de forţa personajului său. O distribuire de impact. Foarte plăcută şi (re)întâlnirea cu Benjamin Bratt, de care ne era dor. Ca Batman în trecut, şi acest justiţiar îşi învaţă lecţiile şi antrenamentele ca să-şi câştige puterile de mai târziu.
 
De obicei, Răul îi provoacă pe realizatori mult mai mult. Aspectul, puterile, efectele, culorile, de fiecare dată mai atent, mai îndelung gândite, ca să dea cu adevărat fiori. Grupul de acum care vrea puterea şi viaţa veşnică are găselniţele sale, chiar dacă nu s-a insistat pe ei. Este plasat grupul în locuri cu maxim impact vizual - cum e catedrala catolică cu vitraliile ei -, iar luptele se dau, normal, faţă în faţă. Probabil că e doar o pregătire pentru ce va urma ca înfruntările să fie mai spăimoase. Este interesant că s-au concentrat mai mult pe Bine, pe călătorii astrale şi arătare de universuri posibile. Rămâne însă concretă şi credibilă drama celui care a avut tot, foarte bogatul doctor, şi care ajunge să nu mai aibă decât un ceas spart. "Moartea dă sens vieţii".
 
În Men in Black 3 era o călătorie înapoi în timp. Aici spaţiul şi timpul pot să fie corectate oricând, oricum, înainte sau înapoi. Iar rezultatul este emoţionant de privit. Cu ceva manipulări, dar filmări frumoase de oraşe Londra, Hong Kong, New York, filmul reuşeşte să vorbească tuturor, să dea de gândit. Nu are lungimi, este compact cât e posibil, cu multe fire lăsate pentru mai târziu. Muzica, prin accentele ei orientale, te ţine atent. Prezentarea este acum făcută şi este una ingenioasă. Filmul va intra, probabil, la nominalizări Oscar pentru efecte vizuale şi montaj sonor, uşă deschisă pentru o continuare şi mai ambiţioasă, mai epică. Cu eroul singur sau alături de alţi eroi Marvel.




 Toate articolele despre Doctor Strange


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer