Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2016

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Bătrânii lui Beckett - A játszma vége / Sfârşit de partidă la Interferenţe, 2016


Adrian Ţion

noiembrie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Tompa Gábor ne-a obişnuit cu montări excepţionale din Beckett şi Ionesco, în ţară şi în străinătate, aşa încât nu de puţine ori numele lui a fost şi este asociat cu un solid cunoscător şi bun promotor al Teatrului Absurdului. Sensibilitatea sa artistică se află în profundă rezonanţă simpatetică şi constructivă cu acest gen de teatru, apărut în a doua jumătate a secolului XX. Cântăreaţa cheală, Noul locatarRinocerii, Aşteptându-l pe GodotCe zile frumoase!, Sfârşit de partidă sunt texte care au stat la baza unor importante spectacole realizate de Tompa Gábor de-a lungul anilor, multe dintre ele fiind premiate. O alchimie specială, magică în esenţă, se stabileşte între stilul, specificitatea scrierilor acestor dramaturgi şi cariera sa regizorală.

După un Sfârşit de partidă montat la Teatrul Maghiar din Cluj în 1999, Tompa Gábor aduce la Interferenţele din 2016 spectacolul târg-mureşean cu acelaşi titlu, realizat cu trupa reunită în Compania Tompa Miklós. Scenografia: Dobre-Kóthany Judit; dramaturgia: Visky András; asistent regie: Nagy Botond. Interpreţii, grupaţi în două cupluri de înstrăinaţi şi marginalizaţi anemici (după cum întâlnim în alte piese beckettiene) sunt Biró József, distribuit în rolul lui Hamm - bătrânul orb ţintuit în scaunul lui cu rotile - şi Bartha László în Clov, servitorul lui, pe de o parte şi Biluska Annamária alături de Marka Lajos, pe de altă parte, adică Nell şi Nagg, corpuri fără picioare înghesuite într-un fel de tomberoane fastuoase. Nici tomberoanele, nici scaunul cu rotile, nici pereţii placaţi până sus cu panouri gri-sidefii nu dau impresia de sordid, nu trimit spre o încăpere oarecare, tomberoane banale sau scaun cu rotile comun. Decorul e scos voluntar din sugestia cotidianului şi se înscris în simbolul conceptualizării acestuia. E o metaforă a claustrării destinale. E cadrul sublimat pentru a sugera exilul (în sens camusian) în propria existenţă a individului. Hamm cere mereu să fie aşezat în mijlocul încăperii, ca noul locatar ionescian, e un fel de situare în centrul lumii sale pe cale de prăbuşire, de cădere în neant. E o disperare abia murmurată, care vine şi din partea celuilalt cuplu, Nell şi Negg, ambii claustraţi în cilindri, izolaţi în propria lor singurătate şi dramă existenţială. Sunt făpturi umanoide pe jumătate cuprinse de frigul morţii.

Supleţea decorului asigură translaţii de sens. La ridicarea cortinei, pe scenă sunt trei moviliţe acoperite cu folii sclipitoare. Nimic neguros nu ameninţă volumetriile bizare aşezate pe scenă. Ele pot fi asociate cu moviliţa în care se afundă treptat Winnie din Ce zile frumoase!, dar nu neapărat. Când servantul Clov ridică vălul de pe lucruri, sub folii apar cele două cilindre cu capace argintii ce par de inox şi Hamm în scaunul cu rotile, cu faţa acoperită de o pânză şifonată. Când şi-o ia de pe faţă, ochii îi sunt acoperiţi cu ochelari fumurii de orb. Acoperiri şi descoperiri ale unor destine umane în derivă. Clov, silabă desprinsă din clovn, este un alt schilod ce-şi târăşte piciorul înţepenit prin încăpere, îndeplinind cerinţele stăpânului. În afară de îndeplinirea acestor cerinţe, la ce e bun Clov? Ironie sinistră, singurătate devoalată: să-i dea replica. Frica de a rămâne singuri e boala schiţată traumatizant a acestor bătrâni nevolnici, faţă de care Beckett are o slăbiciune deosebită. Scurgerea timpului e eludată din imobilismul generalizat, marcat de neputinţa care pune stăpânire treptat pe fragilitatea bătrânilor, fiinţe labile, conturate ca anti-personaje, anti-actanţi în retragere din curgerea epică. Conflict nu există deşi ele se luptă cu propria lor condiţie existenţială. Resemnate, dar nu învinse, fiinţele atinse de decrepitudine privesc spre spectacolul de circ al vieţii, al lumii. Hamm întreabă: Cât e ora? Şi Clov răspunde firesc şi comic: Aceeaşi ca de obicei. Umorul negru al textului e insinuat în rostire firesc, fără stridenţe. Tompa a impus actorilor să respecte austeritatea limbajului, dialogul ce pare o flecăreală să nu alunece în comicării ieftine. Astfel că a reuşit un Beckett curat de la un capăt la altul.



 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2016
 Toate articolele despre A játszma vége / Sfârşit de partidă
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2016


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Fiţi oamenii cei buni din Seciuan! - Omul cel bun din Seciuan la Interferenţe, 2016, Mihai Brezeanu
 În grotă - Ultima bandă a lui Krapp la Interferenţe, 2016, Adrian Ţion
 De unde vine Ada Milea - Stranger's song la Interferenţe. 2016, Mihai Brezeanu
 Pretextul Electra la Interferenţe, 2016, Adrian Ţion
 Operele complete ale lui NV GGL - OOOO - Visul lui Gogol la Interferenţe, 2016, Mihai Brezeanu
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2016


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer