În lunile martie-aprilie 2017, Cinemateca BCUT, în colaborare cu Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură de pe lângă Ambasada Federaţiei Ruse în România, va prezenta cele cinci lungmetraje realizate de regizorul rus în URSS (Ivanovo detstvo / Copilăria lui Ivan, Andrei Rubliov, Solyaris, Zerkalo / Oglinda, Stalker / Călăuza), după următorul program:
Marţi 7 martie 2017, ora 18, Copilăria lui Ivan (1962), un film nu atât un film despre copilărie, cât - observa Costion Nicolescu în volumul său, Credinţa, nădejdea şi iubirea în viaţa şi filmele lui Andrei Tarkovski (Ed. Lumea credinţei, Bucureşti, 2013) - despre rai şi iad. Astfel, raiul - imaginat prin cele patru vise care deschid, secţionează şi închid filmul: "Regăsim în aceste scurte scene de vis, nota Nicolescu, toate nostalgiile lui Tarkovski: zborul, mama, fântâna, pădurea, plaja, marea, calul, merele, jocul, apa, iubirea-prietenie, alergarea, câinele". Iadul, pe de altă parte, este "realitatea, războiul, nebunia, biserica distrusă, spaima, noroiul, moartea absurdă, zgomotul obuzelor". Raiul este vis "pur, luminos", străbătut de "o lumină ce nu este cea a soarelui", ci de o alta, "veşnică şi atotcuprinzătoare", ce "vine din trecut şi aşteaptă în viitor", fiind - deocamdată - întrerupt de infernul prezent. Iadul e şi el presărat cu fărâme de rai: "îmbrăţişarea infirmierei de către un căpitan care o ţine suspendată deasupra unei tranşee şi, pentru câteva clipe, timpul însuşi este suspendat, iar iadul este abolit; mersul fetei pe trunchiul prăbuşit de mesteacăn; muzica la gramofon în adăpostul din linia întâi; un album cu gravuri (Apocalipsa lui Dürer); focul; o baie fierbinte, un ceai şi mai fierbinte, o picătură de alcool; un zâmbet trist, un gest de tandreţe; o cutie de conservă lăsată ca din întâmplare pentru un nebun, numai aparent inutil; pădurea de mesteceni; un copil adormit purtat în braţe; disponibilitatea de a te îndrăgosti fără să aştepţi nimic de la viitor".
Marţi 14 martie 2017, ora 18, Andrei Rubliov (1967), un film "al punerii în discuţie, al întrebărilor, şi aici aflăm temeiul măreţiei sale - aşa cum fusese Ivan cel Groaznic - măreţie care nu are nimic în comun cu solemnitatea pompoasă şi cu hagiografia candidă" (Marcel Martin). Raportarea la Eisenstein este prezentă şi în rândurile entuziaste ale Monicăi Lovinescu din Unde scurte (vol. I): "De la Eisenstein, Rusia nu s-a mai întâlnit cu o asemenea împlinire cinematografică. Tarkovski în Rubliov se opreşte, cu fiecare secvenţă, asupra sensului perenei tragedii care este istoria Rusiei şi îi caută rădăcinile. Fiecare din aceste rădăcini aparţine răului. Ca şi Apocalipsa, Răstignirea este de toate zilele în Rusia. De aceea ea reprezintă, probabil, figura centrală a filmului lui Tarkovski."
Marţi 21 martie 2017, ora 18, Solaris (1972). Dacă Rubliov-ul de Ev Mediu a început cu prologul unui zbor cu balonul, Solaris-ul erei spaţiale începe cu două picioare bine înfipte în pământ. După ce îşi vizitează casa părintească şi pe tatăl său, astronautul-psiholog Kris Kelvin este trimis în misiune pe planeta Solaris - o planetă îndepărtată, ocupată aproape în întregime de un ocean înzestrat cu raţiune, o formă de viaţă cu care savanţii încearcă de mult să stabilească un contact. "Vizitatorii de pe Solaris" - afirma Tarkovski - "sunt întruchipări ale tentaţiilor, dorinţelor şi vinii înăbuşite care chinuie mintea omului". Kris este cel mai norocos dintre ei, fiind vizitat de "copia" fostei sale iubite (Hari), alături de care retrăieşte momente marcante ale trecutului lor împreună.
Marţi 4 aprilie 2017, ora 18, Oglinda, proiect dedicat de Tarkovski mamei sale, care se joacă pe sine în film. "Filmul acesta şi-a propus să reconstituie vieţile oamenilor pe care i-am iubit şi pe care i-am cunoscut bine. Am dorit să spun povestea suferinţei pe care o trăieşte un om atunci când simte că nu-i poate răsplăti pe cei dragi din familia sa pentru tot ceea ce ei i-au dăruit. Acest om simte că nu i-a iubit îndeajuns şi această idee îl chinuie şi nu îl lasă să trăiască." (Tarkovski, Sculptând în timp, Ed. Nemira, 2015)
Marţi 25 aprilie 2017, ora 18, Călăuza. Trei personaje - Călăuza, Scriitorul şi Profesorul - încearcă să pătrundă într-o zonă misterioasă unde, se spune, se împlinesc cele mai adânci dorinţe ale omului. Tarkovski: "Zona nu simbolizează nimic, nimic mai mult decât ceea ce este în filmele mele. Zona este Zona. Zona este viaţa, iar omul care trece prin ea se zdrobeşte sau se păstrează. Totul depinde de simţirea propriei sale demnităţi, de capacitatea sa de a discerne esenţialul de ceea ce nu este." Astfel, drumul spre Zonă devine o călătorie spre adâncurile conştiinţei omeneşti.
