Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Procesul caprei cu un ied

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Omor Amor Umor - Procesul caprei cu un ied


Mihai Brezeanu

aprilie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Procesul caprei cu un ied. De Radu Iacoban. La Metropolis. După Capra cu trei iezi. De Ion Creangă. La ora de română.

Prima oară când am dat cu ochii de titlul piesei lui Iacoban, ultimul cuvânt era scris cu majuscule şi, în loc IED, am citit IAD. Şi m-am gândit instantaneu la Caragiu şi la I.A.D.: "Am uitat să vă spun că unui tartor bătrân de la I.A.D. i s-au aprins călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi, când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la... Pucioasa, a deschis uşa şi-a văzut pe dracul gol. Gol. A vrut să dea buzna, dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Eh, să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. Ei, sigur că nu e negru, e blond!".

M-am trezit din reverie şi am recitit, de data asta corect. Ied, nu iad. Ce treabă să aibă iedul cu iadul? Sau are? Premiera de la Metropolis zice că are. Că e cam "din echipa adversă" (tot Caragiu dixit!) povestea asta în care se ucide în stânga şi în dreapta, se cultivă răzbunarea, e loc de multă cruzime. Pe de altă parte, Iacoban şi trupa lui de colaboratori constanţi nu prea sunt politically correct şi nici adepţii unei morale limpezi, vârâtă cu polonicul pe gâtul spectatorilor. De aceea e atât de viu, de deştept şi de provocator teatrul lor. De aceea îţi tot vine să revii, să re-interoghezi,re-gândeşti.

Să nu devenim, însă, prea oficiali. L'humour obligé! Umorul de care musteşte spectacolul acesta. Mai întâi, umorul cel exploziv, cel în numele căruia iezii iresponsabili / magistraţii pledanti, Conrad Mericoffer şi Cătălin Babliuc, fac risipă în monoloage hohotitoare, în timp ce junele supra-dotat, Dan Rădulescu, contra-punctează prin replici supra-haioase. Apoi, umorul ceva mai discret, dar şi mai profund, al ironiei cu nuanţe noir la adresa plodului-şablon al familiei române, pendulând extremist între olimpicul cu nuanţe autiste şi pramatia cu nuanţe tembel-interlope. În fine, umorul de a treia instanţă, cel mai trist şi neliniştitor dintre toate, cel al medicilor / adulţilor Rodica Lazăr şi Alexandru Potocean, cei care încearcă, fără succes, să experimenteze metode felurite de a evita creştea copiilor viitorului pe baza snoavelor şi metehnelor trecutului.

Demersul lor, în care copiii sunt un soi de personaje de Westworld, riscă să sfârşească prost. Personajele lumii pe care o trăim nu pare că sunt capabile să iasă din logică justiţiară a lui "dinte pentru dinte". Iar creatorii aceleiaşi lumi nu par capabili să propună o nouă paradigmă. Iacoban nu e politically correct, prin urmare amorul cel roz şi pufos nu vine să înlocuiască, prompt şi mântuitor, omorul nostru cele de toate zilele. Când în locul omorului nu e loc de amor, singura speranţă rămâne umorul.

***
Cu:
Lupul: Marian Râlea / Alexandru Potocean,
Capra: Rodica Lazăr / Ana Ularu,
Iedul cel mare: Conrad Mericoffer / Alexandru Potocean,
Iedul cel mijlociu: Cătălin Babliuc / Lucian Iftime,
Iedul cel mic: Letiţia Vlădescu / Dan Rădulescu




 Toate articolele despre Procesul caprei cu un ied


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer