aprilie 2017

La sala Ateneului Român din Bucureşti, duminică 2 aprilie 2017, a avut loc prima manifestare din cadrul celei de-a IX-a ediţii a Festivalul CHEI al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti - concert de deschidere, realizat cu sprijinul Filarmonicii George Enescu. A fost o excelentă seară de muzică vocal-simfonică oferită de Orchestra Universitaria şi Corul UNMB, dirijate de Tiberiu Soare. Coordonarea Orchestrei Universitaria a Facultăţii de Interpretare Muzicală a fost asigurată de Conferenţiar universitar doctor Alexandru Ganea, iar cea a Corului Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală, de Profesor universitar doctor Mihail Diaconescu. Programul a cuprins lucrări muzicale precum: Pavană pentru o infantă defunctă de Maurice Ravel, Recviemul în do minor, MH. 155 de Michael Haydn, solişti soprana Amaya Arrieta Vargas, mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Ionuţ Popescu şi baritonul Ioan Brehuescu, precum şi Simfonia în re minor de César Franck.
 
În cuvântul de deschidere a Festivalului CHEI, rostit de Rectorul UNMB, Profesor universitar doctor Diana Moş, a fost remarcată ascensiunea calitativă a acestui festival, cuprinzând manifestări artistice şi ştiinţifice realizate de elita Conservatorului bucureştean şi au fost aduse mulţumiri conducerii Filarmonicii George Enescu, directorului general Andrei Dumitriu şi directorului Artistic, dirijorului Horia Andreescu, profesor asociat al UNMB. Totodată, tinerilor artişti în devenire li s-a urat succes în frumoasa carieră aleasă.
 
Pe parcursul a opt zile, în cadrul acestui festival cu tradiţie, publicul poate urmări concerte simfonice, corale, recitaluri instrumentale şi camerale, gale ale excelenţei, coruri de muzică bizantină, spectacol de arta actorului, concerte de jazz, de muzică uşoară, precum şi simpozioane de muzicologie. Majoritatea evenimentelor culturale se desfăşoară în sălile de concerte ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, cu sediul în strada Ştirbei Vodă nr. 33, sector 1.
 
Concertul de deschidere a Festivalului Chei-2017 de la sala Ateneului Român a fost unul de înaltă ţinută artistică, demonstrând o continuitate a nivelului de calitate a învăţământului nostru muzical şi prestigiul binemeritat al celei dintâi instituţii de învăţământ superior din România.
 
Prima lucrare interpretată de Orchestra simfonică a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti a fost Pavană pentru o infantă defunctă de Maurice Ravel [1], un opus impresionist, compus iniţial pentru pian în 1898 şi orchestrat ulterior de compozitor în anul 1910. Pavana a fost dedicată prinţesei de Polignac şi evocă dansul unei micuţe prinţese de la Curtea Spaniei, din timpuri străvechi, personaj văzut de Ravel într-un tablou de Diego Velázquez. Capodopera raveliană are o orchestraţie care conţine două flaute, oboi, două clarinete în mi bemol, două fagoturi, doi corni, harpă, viori, viole, violoncel şi contrabasuri.
 
Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, prin intermediul paletei timbrale foarte diverse, tinerii interpreţi au reuşit să redea atmosfera nostalgică a lucrării raveliene.



A urmat o lucrare vocal-simfonică impresionantă, destul de rar cântată pe scenele noastre, Recviemul în do minor, MH. 155 de Michael Haydn, solişti soprana Amaya Arrieta Vargas, mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Ionuţ Popescu şi baritonul Ioan Brehuescu. Missa pro defuncto Archiepiscopo Sigismondo a fost compusă în anul 1771. Interesant este faptul că Wolfgang Amadeus Mozart, prezent la premieră, l-a luat ca model pentru Recviemul său în re minor, K. 626. O particularitate a instrumentaţiei lucrării lui Michael Haydn este lipsa violelor din orchestră. Sonoritatea masivă rezultă însă din utilizarea orgii. Cele şapte părţi sunt:  1.Requiem aeternam (Introitus et Kyrie, Adagio), 2. Sequentia, Andante maestoso (Dies Irae, Tuba Mirum, Rex tremendae, Recordare, Confutatis, Lacrymosa), 3. Offertorium (Domine Jesu, Andante moderato, Quam olim Abrahae, Vivace), 4. Hostias et preces, Andante (Quam olim Abrahae (da capo), Vivace e più Allegro), 5. Sanctus, Andante, 6. Benedictus, Allegretto, 7.Agnus Dei et Communio, (Cum sanctis tuis, Allegretto, Requiem aeternam, Adagio şi Cum sanctis tuis (da capo), Allegretto).
 
Numerosul public prezent în sala Ateneului Român a putut aprecia această versiune interpretativă solemnă, realizată cu multă dăruire. Tiberiu Soare a ales impecabil tempo-ul fiecărei părţi a Recviemului, menţinând un bun echilibru al intensităţilor sonore între solişti, ansamblul orchestral şi cor. A fost cel mai bun moment al serii muzicale oferite publicului venit la deschiderea Festivalului Chei.


Am remarcat eleganţa conducerii frazei muzicale, calitatea timbrală şi volumul vocii sopranei Amaya Arrieta Vargas. Născută în Spania la Vitoria, în 1986 a studiat iniţial vioara la Conservatorul de Muzică Jesùs Guridi.  A cântat ca solistă la Festivalul Internaţional Musika-Musica de la Palaco Euskalduna din Bilbao, 2005. A studiat apoi, Cantoul Clasic la Centro Superior de Mùsica del Pais Vasco din San Sebastián, cu Angeles Rodriguez Ruiz. La Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti a studiat Canto-ul Clasic cu profesoara Claudia Codreanu, actualmente fiind masterandă la specializarea Stilistică interpretativă. A obţinut Premiul Special al juriului la Concursul Naţional de Interpretare Matei Bucur Mihăiescu, ediţia 2014. A suţinut recitaluri la Castelul Peleş din Sinaia, precum şi în săli de concerte din Giurgiu, Râmnicu-Vâlcea şi Focşani. A debutat ca solistă în opera Münchhausen-stăpânul minciunilor de Dan Dediu, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2015.
 
Mezzosoprana Antonela Bârnat a accentuat impresia de dramatism prin aportul unui timbru profund, mai întunecat al vocii de piept. Solista posedă o mare forţă de transmitere a sentimentelor prin intermediul unei voci rafinate, finisate şi totodată beneficiind de prospeţime şi spontaneitate. Momentele solistice, precum şi cele în care cânta în cvartetul vocal solistic au adus un mare echilibru discursului muzical.
 
 
Antonela Bârnat a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a studiat cu profesoara Georgeta Stoleriu, fiind angajată din 2005 la Opera Naţională din Bucureşti. A câştigat Premiul I la Concursul International Contest for Lyrical Soloists din Rodos, Grecia, în 2003, premiul II, la Concursul Internaţional de Canto Maeştrii artei lirice-Magda Ianculescu, 2009 şi Premiul III la Malmö Singing Competition, Suedia, 2007 Are preocupări în promovarea muzicii contemporane. A efectuat turnee în Elveţia, Germania şi Franţa, a participat la Festivalul Internaţional Zilele Muzicale ale lui Martie din Rusia, la Festivalul de operă Gut Immling din Germania, a debutat în opera Oedip de George Enescu în rolul Merope, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, din 2011.
 
Tenorul Ionuţ Popescu avut o prestaţie excelentă, vocea sa a indus o tentă eroică pe parcursul Recviemului. Am admirat şi arta sa de a rezolva pasajul din preajma sunetului fa diez printr-o bună pregătire mentală.
 
 
Ionuţ Popescu a studiat iniţial vioara la Liceul de Artă Margareta Sterian din Buzău, urmând apoi, Cantoul Clasic la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu profesorul Ionel Voineag. În 2006 devine membru al Corului Filarmonicii George Enescu din Bucureşti. A colaborat cu Opera Naţională din Bucureşti, cu Teatrul Bulandraavând o bogată activitate scenică.
 
În concertul de la Ateneul Român, am remarcat frumoasele calităţi vocale, dicţia clară şi emisia plină de profunzime a baritonului Ioan Brehuescu. Născut în 1995, la Timişoara, a studiat iniţial violoncelul la Colegiul Naţional Ion Vidu din oraşul său natal, apoi, din 2011, a studiat Cantoul Clasic cu profesorul Daniel Zah. A câştigat numeroase premii de canto (Sigismund Toduţă-Deva, Tinere talente-Oradea, Voci de primăvară-Timişoara, Olimpiada Naţională de Muzică-2013). Actualmente urmează cursurile Facultăţii de Interpretare Muzicală a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa profesoarei Heliana Munteanu. Ca solist, a cântat alături de Filarmonica Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea.
 
Intervenţiile pline de solemnitate ale Corului mă duceau cu gândul la o muncă intensă de cizelare, omogenizare şi foarte bună dozare a intensităţilor, a atacurilor şi extincţiei sunetelor emise. Răspunsul prompt şi elastic la intenţiile interpretative transmise prin gesturile dirijorale, reflectând aspiraţia acestor tineri către un înalt profesionalism.
 
Orchestra Universitaria a rotunjit prin sonorităţile sale pline şi calitative 'viaţa' Recviemului în do minor de Michael Haydn. Sonorităţile ample, aportul fiecărei partide din cadrul instrumentelor cu coarde, a suflătorilor, timpanului şi a orgii au conferit un tablou plin de plasticitate, în care se simţea o durere copleşitoare - transmisă de compozitor prin intermediul sunetelor - acea suferinţă imensă, cauzată de moartea fiicei sale Aloisia Josefa, în anul 1771.
 
În încheierea concertului, Orchestra Universitaria, dirijată de Tiberiu Soare, a oferit auditoriului Simfonia în re minor de César Franck.. Lucrarea romantică, dedicată compozitorului francez Henri Duparc cuprinde trei părţi: 1. Lento, Allegro, 2.Allegretto, 3. Finale, Allegro ma non troppo. Simfonia este ieşită din tiparele tradiţionale.  O temă de patru măsuri leagă organic părţile lucrării, fiind un element generator al temelor din celelalte părţi. Este vorba de principiul ciclic, cel care asigură o mare coerenţă structurii muzicale a unui opus.

 

Orchestraţia Simfoniei în re minor de César Franck este alcătuită din: două flaute, două oboaie, corn englez, două clarinete în mi bemol, un clarinet bas, două fagoturi, patru corni în fa, două trompete în fa, două cornete în si bemol, tubă, timpane, harpă, viori, viole, violoncele şi contrabasuri.
 
Prin interpretarea Simfoniei lui Franck de către Orchestra Universitaria, dirijată de Tiberiu Soare, publicul de la sala Ateneului Român s-a putut bucura de frumuseţea ideilor muzicale cântate în spiritul muzicii franceze. Elanul tineresc şi grija pentru detaliu au făcut ca această versiune să aibă autenticitate.
 
Am ascultat un concert simfonic deosebit de frumos, în care tinerii muzicieni şi-au dovedit talentul şi voinţa de a ajunge pe culmile artei sunetelor.

NOTE
[1] Pavana este un dans lent de curte din secolul al XVI-lea. Numele pavanei este legat de oraşul italian Padova şi/sau de denumirea spaniolă a păunului. Dintre compozitorii care au creat pavane, amintim pe William Bird, George Enescu (Pavana din Suita op. 10) şi Dan Dediu (Pavana per Don Quijote pentru viola d'amore şi pian, 1996). Dansul în metru binar este urmat, de obicei, de o gaillarde, în tempo rapid.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus