Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Orfeu şi Euridice

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Amintiri teatrale (V) - Orfeu, imaginile lui Dante


Octavian Neculai

aprilie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"pe când e omu-n miezul vieţii lui
m-aflăm într-o pădure'ntunecată
căci dreapta mea cărare mi-o pierdui"

Întâmplător, sau mai bine zis nu întâmplător, aşa a fost scris să fie, am găsit traducerea publicată în 1925 de Cartea Românească, sub îngrijirea lui Ramiro Ortiz[i], traducere impresionantă a lui George Coşbuc a Divinei Comedii de Dante Alighieri.

Pe una dintre pagini semnătura posesivă a lui Trixi Checais[ii].


Divina Comedie: drumul prin Infern, Purgatoriu şi Paradis parcurs de Dante, întâlnirea cu Virgiliu şi mai apoi cu Beatrice stau la baza citatelor scrise, cât şi citatelor traduse în imagini şi reprezintă sursa de inspiraţie pentru spectacolul de teatru-operă Orfeu şi Euridice.

Orfeu şi Euridice
o nouă versiune de Adrian Enescu cu variaţiuni pe teme de Glück
Spectacol realizat in colaborare cu Studioul experimental de operă şi balet "Ludovic Spiess" (Opera Naţională Bucureşti)

Pe via Dante Alighieri în Ravenna, se află mormântul celui ce ne-a lăsat scris drumul pe care-l parcurgem fiecare de aici de pe pământ, trecând prin Infern, Purgatoriu către Paradis. Acest "ghid" mental ar de folos tuturor, căci toţi străbatem acest drum.

Dacă ajungi la Ravenna înţelegi de ce a trăit şi a murit acolo Dante; toate pietrele pavajelor au imprimaţi paşii săi, toate casele ascund privirea lui Dante.

Am văzut în anul 2000, la Ravenna, o expoziţie de sculptură mică (deh, a unor artişti unguri) foarte modernă, avangardistă aş spune, inspirată de versuri şi sensuri din opera, trilogia aş îndrăzni să-i spun, scrisă de Dante; expoziţia arată că Dante nu e mort, el este în Paradis şi ne trimite semne de inspiraţie.


Acelaşi neobosit, inegalabil artist, Adrian Enescu, timp de doi ani rescrie, scrie notă cu notă, într-o versiune aparte, în limbajul muzical al anului 2007-2008, opera barocă a lui Glück. O transformare muzicală, umană a tragicei poveşti de dragoste, dar cu soluţie pe înţelesul oamenilor.



 
Mergând la Ravenna am înţeles că drumul către cealaltă lume e ca drumul credinţei noastre către cer: printre pereţii unei cupole. Dacă am culca încet, cu grijă, această cupolă, ea ar deveni un tunel. Acest tunel ne va conduce în mod sigur către Paradis, trecând şi înfruntând Infernul şi Purgatoriul.



 
Şi aşa am construit, ca un ucenic ascultător şi la început de drum, tunelul care să conducă fiinţa şi gândul către găsirea nemuririi şi dragostei pierdute.
Ce elemente mai potrivite aş fi avut la îndemână decât ţărâna, lutul, piatra şi apa, ele fiind prezente peste tot în viaţa noastră de aici şi de acolo?

Când energia se acumulează undeva în adâncuri izbucneşte ca limbi de foc, aţâţând, uneori curăţând răul.
În spectacolul nostru focul purifică şi, mai mult, transformă trupul Euridicei în cenuşă care se aşază şi în contact cu apa devine lut, piatră şi apoi trup uman.

Ducu Darie a imaginat, într-un mod genial, două Euridice: cea care este trup şi cea care este spirit, spirit după care aleargă Orfeu.
Orfeu, ştie regula că nu trebuie să vezi niciodată ochii celei pe care o iubeşti; în acea privire este ireversibilul.

După ce am vizitat Muzeul Quai Branly din Paris, Franţa, cu amestecul de culturi ale Asiei, Oceaniei, Africii şi Americilor, în mintea mea s-a format ideea că toate culturile lumii sunt de fapt o singură cultură şi atunci?
Atunci oamenii, deşi atât de pestriţ îmbrăcaţi, au baza liniei hainelor lor cu acelaşi simţ incredibil al proporţiilor corpului uman. Chiar dacă mijloacele "tehnice" diferă asemănarea lor este uimitoare. Şi culorile? Sunt culorile naturii, culorile pământului locului în care acei oameni trăiau.
Nu sunt toţi plămădite de acelaşi Mare Arhitect - Dumnezeu?
Semnele, basoreliefurile, statuile, duhurile, figurile, măştile, corpurile goale dar pictate cu pudoare, toate acestea dau unitate atât fizică dar şi în adâncul gândului lor.

"şi-acum, spre a-ţi fi tot dorul împlinit,
Mă'ntorc puţin ca să-ţi explic şi-n alt loc,
Să-l vezi şi tu ca mine lămurit,

Tu zici: văd aer şi pământ şi foc,
Şi apă văd, şi tot ce-amestec pare,
Cum toate pier şi-al morţii sunt în joc,
Deşi acestea toate-au fost create!
Deci, dacă-i adevăr al tău cuvânt,
Ce moarte-ar fi şi ele-asigurate.
.....
Creat' a fost substanţa care-o au,
Creat' a fost şi-a formelor virtute
În stelele ce' n jur ocol le dau.
......
Dar sufletul direct vi-l suflă'n voi
Supremul Bun, şi-i dă spre El plăcere
Atât încât îl tot doreşte-apoi.
De-aici, cum vezi, şi-a voastră Înviere
Prea lesne-o dovedeşti, când ne gândim
Cum fu creat umanul trup, ce piere,
În prima mamă atunci şi'n omul prim."[iii]
(Fragment din Paradisul)

Copii, bătrâni striviţi de boli şi viaţă, arhangheli, îngeri, nori pufoşi care vorbesc şi cântă, zâne frumoase cu voci frumoase, dar fără puteri magice, trupuri albe, trupuri negre, mulatri, mingii de foc, şi toţi uniţi de AMOR, zeul sau zeiţa iubirii, care îl va ajuta pe Orfeu să-şi regăsească iubita şi, lăsând în Cer numai sufletul, aduce pe pământ trupul Euridicei să-i dea bucurie celui ce iubeşte.

E nuntă mare, luminoasă, cu ploaie de stele de aur şi argint, e nunta fericirii.

Dar e "acolo" unde numai cei aleşi pot participa şi pot vedea chipul frumos al Euridicei şi lumina din ochii lui Orfeu.
E oare o poveste?

Da, ar fi fost o poveste de repovestit, dacă aveam în spectacol un astfel de mare artist, cum a fost Trixy Checais, de care se vorbeşte puţin lăsând loc altora. Un personal ireal care ar deveni real.


***



[i] Ramiro Ortiz (n. 1 iulie 1879, Padova - d. 26 iulie 1947, Padova) a fost istoric literar şi profesor universitar italian. A fost profesor la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filozofie, aici a întreprins studii de italienistică şi comparatistică. În 1934 este numit membru de onoare al Academiei Române. A fost unul dintre maeştrii lui George Călinescu, omul care a avut cea mai mare înrîurire asupra tânărului critic.
[ii] Trixi Checais - "Tu nu erai decât torţa, nu focul însuşi, şi nimeni n-a avut răbdarea, şi dragostea de a te menţine arzând, pentru că nimeni nu s-a simţit destul de supus ţie şi destul de umil că să îţi poarte ştafeta până în vârful acropolei şi să dispară apoi pentru totdeauna în noaptea anonimă... " (Nina Cassian, Confidenţe fictive)
"Deunăzi am primit de la Bucureşti un exemplar al prestigiosului magazin Plural, editat de Fundaţia Culturală Română. Un număr închinat performanţelor coregrafice, dansului. Spre stupoarea mea, din el lipseşte (cu excepţia unor minime referinţe), cel mai mare dansator pe care l-a avut România: Trixy Checais. Pe vremea lui nu existau videocasete, aşa că numai contemporanii lui pot da mărturie despre excepţionalele lui recitaluri... L-am acompaniat şi am compus pentru el, dar de neuitat rămân pentru mine performanţele lui pe muzică de Scriabin şi Debussy. Format la şcoală lui Iris Barbura (de care iar nu mai ştie nimeni) şi în orbită lui Harald Kreutzberg, Trixy s-a dovedit curând a fi un talent uimitor, peste Oleg Danovski şi, mai târziu, Stere Popescu (amândoi se bucură de un tratament mult mai reverenţios în pomenitul magazin).
... Scriu aceste rânduri pentru că mă doare când se neglijează ierarhia de valori. A-l ignoră pe magnificul Checais înseamnă a ne săraci zestrea." (Nina Cassian, Memoria ca zestre, 2003)
[iii] Traducerea impresionantă a lui George Coşbuc a Divinei Comedii de Dante Alighieri, publicată în 1925 de Cartea Românească, sub îngrijirea lui Ramiro Ortiz.



 Toate articolele despre Orfeu şi Euridice


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Octavian Neculai


Alte articole

 Galerie foto - Orfeu şi Euridice, Şerban Mestecăneanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer