Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul filmului european, 2017

Já, Olga Hepnarová / Eu, Olga Hepnarová la Festivalul Filmului European, 2017


Carmen Lidia Vidu

Dilema Veche, mai 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
[Cronicile ne-cinematografice care preced Festivalul Filmului European 2017 nu se adresează atât cititorilor a căror dilemă este "film european sau de Hollywood?", ci mai degrabă celor care se întreabă "ce film european?". Şi, de altfel, aceste texte nici nu oferă răspunsuri, ci doar expun dilemele autorilor lor, critici de film - declarat amatori(!), dar spectatori pentru care luna mai înseamnă, de peste douăzeci de ani, sărbătoare de film european. Doar cîteva dintre cele peste 50 de filme din actuala ediţie vor fi disecate aici (iar selecţia a fost făcută pe criterii absolut arbitrare), însă toate merită văzute. Veniţi să vă convingeţi!]

"Sînt un om singuratic. O femeie distrusă. O femeie distrusă de oameni. Am de ales: să mă omor sau să-i omor pe alţii. Eu aleg să plătească cei care m-au urît pe mine. Ar fi prea uşor să părăsesc această lume ca o sinucigaşă necunoscută. Societatea este prea indiferentă. Verdictul meu este: Eu, Olga Hepnarová, victima bestialităţii tale, te condamn la moarte." Acestea sînt cuvintele Olgai Hepnarová, personaj real care stă la baza filmului Já, Olga Hepnarová / Eu, Olga Hepnarova.

Cînd am văzut filmul, nu ştiam că se bazează pe un caz real. O tipă slabă, ciudată, monosilabică, te atrage într-o poveste care pare iniţial despre lesbianism, doar că ceva îţi spune că nu e despre asta, fiindcă relaţiile de sex care se înfiripă în film par fireşti şi e din ce în ce mai clar că nu ele stau la baza conflictului. Olga are magnet. Încearcă să se sinucidă, mama o îndoapă cu pastile pentru dormit, devine şofer şi îşi petrece vremea iubind femei frumoase.

Actriţa Michelina Olszańska duce cu lejeritate în spate un film greu.
Ce e în mintea unui om abuzat?
Ce e în mintea unui om care poate comite o crimă?
Sexul e o anomalie sau e dragoste?
Cît e revoltă şi unde începe boala psihică?
Terorismul e o formă de protest?


Eu, Olga Hepnarová e un film care nu dă răspunsuri, dar care te învaţă să-ţi pui întrebări. Sîntem toţi antrenaţi să judecăm, să acuzăm, să refuzăm tot ceea ce nu e confortabil pentru noi.

Cînd ai însă în faţă o actriţă seducătoare, începi să o placi, să fii sedus de ea, de viaţa ei, de ciudăţenia, aroganţa, bădărănismul, senzualitatea ei. Şi ăsta e momentul în care, fără prejudecăţi, ba chiar din poziţia de sedus, începi să judeci realitatea dintr-un unghi nou: din unghiul celui care cedează, celui care nu mai poate.

Este un film despre tristeţe, dezamăgire, durere, familie, o societate de abuz. Zona de confort, ignoranţa, superficialitatea - nu pot reprezenta răspunsul la nici o întrebare. Cine e vinovatul: cel abuzat, sau cel care abuzează fiindcă a fost abuzat? E un cerc vicios din care putem ieşi doar dacă facem exerciţiul cunoaşterii şi al toleranţei.

Filmul este estetic, este frumos, ţine să aibă o imagine artistică, actorii, mai ales actriţele sînt ca din revistele de modă. Olga e slabă, pozează mult, fumează nonstop, dar fără să tragă în piept, trece prin viaţă foarte ca la cinema.

Cu toate că mi-a plăcut filmul, mi-a fost greu să înţeleg de ce a fost făcut aşa, adică de ce să iei un caz real atît de puternic şi să-l estetizezi atît de mult. Totul e ca un desen frumos, un desen vizual şi psihologic, dar parcă nu înţelegi de ce crimă, de ce sex între femei, unde e artificiu regizoral, unde e conţinut şi unde e doar expunere. Dar poate nu mi-am pus eu suficiente întrebări despre ce e în capul unui criminal, despre cum vede el viaţa, despre ceea ce-l răneşte. E foarte puţin dialog în tot filmul, pe Olga mai mult o priveşti decît o auzi, dar cînd o auzi te bucură revolta ei, te recunoşti în ea pînă în punctul în care revolta devine crimă.

Ea, Olga Hepnarová, a fost ultima femeie executată în Cehoslovacia.

(Carmen Lidia Vidu este regizor de teatru multimedia.)

Já, Olga Hepnarová / Eu, Olga Hepnarová (Republica Ceha, 2016) este programat la Bucureşti la Cinema Elvire Popesco, sâmbătă, 6 mai 2017, ora 18:30.

Cea de a XXI-a ediţie a FFE 2017 se desfăşoară în Bucureşti (4 - 11 mai 2017), Iaşi (12 - 14 mai 2017), Tîrgu Mureş (19 -21 mai 2017), Gura Humorului (19 - 21 mai 2017) şi Timişoara (26 - 28 mai 2017).
Programul complet: ffe.ro/2017//2017/programfilme/.
Detalii suplimentare despre film: ffe.ro/2017/programfilme/olga-hepnarova





 Toate articolele despre Festivalul filmului european, 2017
 Toate articolele despre Já, Olga Hepnarová / Eu, Olga Hepnarová


0 comentarii

Spacer Spacer