mai 2017
Festivalul filmului european, 2017
Luni, 8 mai 2017, ora 19.00, Institutul Cervantes
Home Sweet Home / Casă, dulce casă

Danemarca, 2015, 26 min // documentar

Regia: Katrine Philp
Imaginea: Katrine Philp, Talib Rasmussen, Sturla Brandth Grøvlen, Niels Thastum // Muzica: Jonas Colstrup // Montajul: Signe Rebekka Kaufmann


Salimah, refugiată din Myanmar în Malaezia, locuieşte cu matuşa ei de când mama ei s-a recăsătorit cu un bărbat violent. Tatăl şi sora ei mai mare fugiseră în Danemarca când Salimah avea doar un an şi, nouă ani mai târziu, ea are şansa de a-şi reîntâlni tatăl.

Regizorul Katrine Philp a debutat cu documentarul Dance for Me (2012), premiat internaţional. Alte documentare regizate de ea sunt Book of Miri (2009), care a fost proiectul ei de absolvire, şi Casă, dulce casă (2016).

Festivaluri: 2016: Thessaloniki Documentary Festival, TIFF Kids, Warszawa, Against Gravity, Tel Aviv Children's IFF // 2015: Amsterdam, IDFA

Website: dfi.dk/faktaomfilm/film/en/93260.aspx?id=93260

Luni, 8 mai 2017, ora 20.00, Institutul Cervantes
Camera obscură

România, 2016, 84 min // documentar

Regia şi scenariul: Gheorghe Preda
Imaginea: Liviu Marghidan // Montajul: Marius Şerban
Cu: Gheorghe Preda, Florin Andreescu, Nicolae Mandea, Onut Danciu
Distribuit de: Scharf Film

E o aventură să faci un film ca ăsta; din două motive. Unu, că după 40 de ani mulţi oameni dintre cei care lucrau în cinecluburi e posibil să nu mai fie în viaţă, şi doi, filmele care mai există e posibil să fie într-o fază avansată de degradare. Numai că norocul ne-a surâs, am găsit oameni foarte vioi şi cu chef de viaţă, de film şi de poveşti şi la 80 de ani, iar filmele descoperite la ei, păstrate cu grijă toţi aceşti ani sunt uneori nişte bijuterii cinematografice. (Gheorghe Preda)

Camera obscură, documentarul lui Gheorghe Preda şi al lui Liviu Mărghidan despre cinecluburile dinainte de 1989, e o dovadă că filmul poate fi definit ca salvare prin sau în vis, mai ales că în acele zile existenţa diurnă nu oferea nici o ieşire. Aparatul de filmat cu arc e un dispozitiv care i-a ajutat pe amatorii de pe vremuri să se răzbune pe comunism fix cu armele acestuia, iar la cîteva zeci de ani de la aceste întîmplări, unele din visele lor pe peliculă au o consistenţă ridicată, care bate proza istoriei. (Dilema Veche)


În România perioadei comuniste, cinecluburile erau foarte active. Găzduite de mari întreprinderi, universităţi sau aşezăminte culturale, ele instruiau şi finanţau neprofesioniştii care doreau să se exprime prin film. În contextul unei cenzuri extrem de dure şi a unor condiţii tehnice precare, de neimaginat astăzi, ei au realizat adevărate capodopere de subversivitate.

Regizorul Gheorghe Preda a urmat intâi studii economice, după care studii în domeniul cinematografiei, la UNATC şi în Paris la Sorbona. După absolvire a lucrat în televiziune. În prezent este profesor la UNATC şi la Universitatea Hyperion şi membru al Uniunii Cineaştilor din România. A realizat şase scurtmetraje de ficţiune şi cinci documentare pentru televiziune, precum şi videoclipuri muzicale şi reclame. A primit de două ori Premiul Uniunii Cineaştilor, a fost premiat de două ori la Gala Naţională APTR şi de trei ori la Festivalul de Film Internaţional Dakino cu Premiul Special al Juriului.

Premii şi festivaluri: 2017: Nominalizare la Premiile Gopo
Facebook: facebook.com/Camera-Obscura
Programul complet al proiecţiilor din Bucureşti este disponibil aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus