Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Dragoste şi informaţie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dragoste sau Informaţie? - Dragoste şi informaţie


Irina Crăiţă-Mândră

mai 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Nu-mi pasă ce spui.
Dar ea este virtuală.
Nu am simţit asta pentru nimeni până acum."

Dragoste şi informaţie imaginează un univers al unor personaje în transformare şi care se afundă treptat, dar sigur, într-un vortex capabil să-i secătuiască de ultimele surse de umanitate. Fiind obligaţi să facem faţă unei cantităţi imense de informaţii, simţurile şi memoria suferă modificări iremediabile. Acest lucru se răsfrânge inevitabil şi asupra felului în care interacţionăm cu cei din jurul nostru. Nevoia de a cunoaşte se traduce astăzi printr-o acumulare continuă de informaţii - satisfăcută atât de facil de tehnologia performantă - dar a căror sens devine o reală problemă. Mai mult decât atât, în această ecuaţie extrem de complicată, sentimentele îşi pierd importanţa şi nici o "explicaţie umană" nu pare capabilă să ajute.


Scenele din spectacol sunt piese din acest puzzle şi funcţionează că nişte mostre care alcătuiesc treptat imaginea de ansamblu a lumii în care trăim. Atât temele abordate de scene, cât şi tipul de dramaturgie, reuşesc să surprindă esenţa modului în care gândim şi simţim astăzi. Unul dintre motivele pentru care textul lui Caryl Churchill m-a provocat a fost tocmai această propunere de racordare a formei dramaturgice la conţinutul propriu-zis al piesei şi mai ales la temele extrem de actuale din piesă. Deşi personajele sunt caracterizate printr-o totală lipsă de empatie, dovedindu-se incapabile să comunice, piesa se remarcă printr-o sensibilitate, inteligenţă şi umor aparte. Pe lângă aceste aspecte, stilul eliptic şi aproape încifrat al autoarei m-a intrigat iniţial şi ulterior determinat să-mi doresc efectiv "să-i găsesc un sens" în lucrul alături de echipa proiectului.


În ceea ce priveşte structura piesei, aceasta cuprinde şapte secţiuni, fiecare conţinând câte şapte scene. Mai există câteva scene opţionale care pot fi înserate oriunde în cadrul piesei. Singura indicaţie a autoarei prevede că secţiunile trebuie jucate în ordinea dată, însă scenele pot fi jucate în orice ordine în interiorul acestora. Nu se specifică nimic despre personaje decât faptul că acestea sunt diferite în fiecare scenă. De asemenea, autoarea nu oferă nici un detaliu despre timp, spaţiu sau personaje. Textul nu este împărţit pe roluri şi nici în privinţa acestora din urmă nu există nici un fel de lămurire. Astfel, singurul lucru clar este libertatea absolută pe care piesa o oferă echipei proiectului. Acest lucru a presupus din start crearea unui univers credibil, coerent şi poetic în care să funcţioneze paradoxurile şi incompatibilităţile relaţiilor dintre personaje ce se dezvăluie treptat. Unul dintre lucrurile esenţiale de la care am pornit - mai degrabă intuitiv - pentru a trasa direcţiile formulei de spectacol l-a constituit ideea "dinamicii" (suprapunerea şi desfăşurarea scenelor) şi anume: dinamica temelor şi evoluţia lor, dinamica personajelor şi a lumii din care acestea fac parte şi apoi dinamica / ritmul spectacolului. Pentru ca cele douăzeci şi ceva de scene să funcţioneze cursiv şi în acelaşi timp să povestească "chipurile" acestei mecanizări care caracterizează personajele, mi se părea extrem de important felul în care "se mişcă" întreaga construcţie a spectacolului. Pe de altă parte, m-a interesat să studiez şi să definesc comportamentul şi gândirea omului actual din prisma conflictului dintre ceea ce simte şi ceea ce ştie într-o lume care nu mai ţine cont deloc de sentimente. Astfel, spectacolul vorbeşte despre o stare a societăţii, despre cum ne afectează informaţiile pe care le receptăm, despre ce sens alegem să le oferim şi cum decidem să le împărtăşim celorlalţi.


Scenele şi personajele nu au legătură între ele decât prin felul în care se raportează la tema piesei sau dezvoltă în contextul actual conflictul dintre nevoia de a cunoaşte (satisfăcută mult mai uşor astăzi datorită tehnologiei din ce în ce mai performante) şi nevoia de a iubi - aşa că am încercat să găsesc numitorul comun al fiecărei secţiuni. De exemplu, prima secţiune poate fi definită prin dorinţa asiduă de informaţii, reflectată în personajele care vor să obţină informaţii cu orice preţ. În cea de-a două, accentul cade pe modul în care aceştia acţionează în faţa unei informaţii dificile / inconfortabile. Secţiunea a treia vorbeşte despre situaţii care se pot naşte din pricina unei informaţii dubioase. În cea de-a patra parte, personajele caută sensul informaţiei şi când acest lucru capătă conotaţii diferite în cadrul unei relaţii, conflictul duce implicit la despărţiri iremediabile. În momentele din următoarea secţiune nu se oferă atenţie informaţiei care contează, iar în ultima parte personajele ajung să acorde prea multă atenţie informaţiei.


Spectacolul conţine o serie de situaţii aflate la limita absurdului care dezvoltă felul cum se manifestă astăzi raportul dintre cele două nevoi esenţiale ale omului. De exemplu, ne confruntăm pe rând cu două concurente care îşi "măsoară" iubirea faţă de idolul lor prin prisma cantităţii de informaţii pe care fiecare îl deţine despre acesta, cu o întâlnire romantică în care povestirea în detaliu a experienţelor pe pui efectuate în laborator devine paradoxal sursa principală de atracţie dintre cele două personaje, cu angajata care îi cere în zadar şefului să-i spună că este concediată în faţă şi nu prin intermediul unui email, cu sora care îi mărturiseşte fratelui mai mic că ea este de fapt mama lui doar pentru că vrea să se elibereze de acest secret, cu soţul care nu-şi mai recunoaşte soţia oricâte detalii i s-ar oferi, cu puştiul care nu poate simţi durerea şi insistă în faţa unui coleg să îi explice ce înseamnă această senzaţie, cu prietenul care încearcă să îşi convingă amicul că nu poate fi îndrăgostit de cineva virtual.


M-a interesat aşadar modul încifrat în care sunt povestite relaţiile dintre personaje şi angoasele lor - atât la nivel de conţinut, cât şi ca formă dramaturgică. Fragmentarea şi caracterul eliptic reuşeşte să surprindă tocmai "rupturile" dintre oameni şi relaţiile absurde care se creează. M-a interesat să se creeze senzaţia acestui univers absurd asemănător unui vortex în care personajele se afundă din ce în ce mai mult pentru ca sunt prea ocupate să-şi găsească sensul. Oglindă a societăţii în care trăim, spectacolul vorbeşte despre felul şi ritmul în care astăzi încasăm sau reacţionăm în faţa unei experienţe... sau despre căutarea unui posibil echilibru.


Dragoste şi informaţie de Caryl Churchill
"9G la TNB"
Distribuţie: Voicu Aaniţei, Alex Călin, Nicholas Caţianis, Cristina Drăghici, Dana Marineci, Lavinia Pele
Regie: Irina Crăiţă-Mândră
Scenografie: Cezarina Iulia Popescu
Coregrafie şi mişcare scenică: Ştefan Lupu
Muzică originală şi sound design: Alexandru Suciu
Video Design: Iustin Surpanelu, Mihai Apostu, Dimitris Palade
Light Design: Cezarina Iulia Popescu, Cristian Ciopată
Foto: Florin Ghioca.






 Toate articolele despre Dragoste şi informaţie


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Irina Crăiţă-Mândră


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer