Pe drumul dinspre urbea cu amantă către munţii cu cabană, maşina izbeşte o oaie şi acţiunea se mută, o vreme, într-un spital. Soţia e rănită, soţul e OK. Cât de lungă vreme stăm la spital, cât e grav rănită e soţia şi cât de OK e soţul nu vom şti, cu exactitate, niciodată. Pentru că ce urmează e imposibil de înţeles. O răsucire între vis şi trezie, între ficţiune şi realitate, între timpul trecut, cel prezent şi cel viitor, între soţia care trăieşte şi scriitoarea care scrie, între soţul care trăieşte şi scriitoarea care îl scrie, între amanta care trăieşte şi toate celelalte femei care îi seamănă. O bandă a lui Möbius jucându-se cu minţile noastre şi cu posibilităţile de exprimare ale cinema-ului.
O înţeleaptă pisică vorbitoare îi semnalează scriitoarei anumite vicii şi oarece pericole. O tânăra rămasă în apartamentul citadin al soţilor pe perioada sejurului lor montan seamănă leit cu amanta rămasă în urmă şi are, asemenea soţiei, capacitatea de a privi în viitor. Soţul visează că îşi omoară soţia, în timp ce soţia visează că îşi omoară soţul. Amanta se omoară de-a binelea. O pasăre de Hitchcock sparge fereastră cabanei de Kubrick, se izbeşte cu capul de pereţi şi moare. Gelozia soţiei ar vira rapid în paranoia de n-ar primi, la tot pasul, confirmări ale bănuielilor sale. Casa din munţi şi apartamentul din oraş au, fiecare, câte o camera încuiată, dincolo de a cărei uşă cu geam mat e bine să nu te aventurezi.
Toate de mai sus se întâmplă, după cum toate de mai sus sub puse sub semnul întrebării. Sau al visării. Sau al ficţiunii.
Comedie noir, thriller comic, LF (Literature-Fantasy), e greu şi inutil de încadrat Tiere / Animale. Ce e util de spus e că e deştept, haios, surprinzător şi captivant. Şi că îţi stârneşte pofte. De văzut filme, de citit cărţi, de mers tare cu maşină pe drumuri de munte, de mâncat miel. Poate şi de altele, nu zic nu. Când îţi începi aşa prima duminică a TIFF-ului, orice e posibil. Bu-hu-hu!
Descarcă broşura TIFF 2017 aici..