iunie 2017
Handmaid's Tale, The
Vi s-a întâmplat vreodată să vreți să fugiți din propria viață? Să aveți sentimentul că undeva, pe parcurs, ați greșit fundamental în alegerile făcute și ați deraiat pe o linie secundară? Să vreți să mai trăiți o dată ca să vă puteți îndeplini visele din copilărie? Și să simțiți toate astea deși aveți un serviciu stabil, o familie reușită și prieteni care nu uită să vă mai întrebe din când în când ce mai faceți? Bănuiesc că sentimentul descris mai sus face parte din bagajul emoțional al omului modern. Mereu aflat în căutarea fericirii, mereu nemulțumit de iarba din propria ogradă, mereu în căutarea a altceva. Și uitând convenabil că libertatea de a gândi, de a fi altfel și chiar aceea de a fi nemulțumit pot dispărea uneori cu o viteză uimitoare. Este suficientă o clipă de neatenție, luarea în râs a celor care și-au făcut un plan de schimbare a lumii conform propriilor idei, uneori stupide, alteori înfricoșătoare, dar care sunt tenace în atingerea propriilor scopuri. Nemulțumiți de micile noastre eșecuri, obosiți de provocările fiecărei zile, uităm să privim în jurul nostru și, mai grav, nu luăm atitudine în fața nedreptății și abuzului.

Nu ne place să credem că Răul este la o aruncătură de băț, că există printre noi oameni preocupați de salvarea și fericirea altora mai mult decât de viața lor, că în numele lui Dumnezeu oamenii sunt dispuși să facă, în continuare, fapte atroce. Credem că trăim într-o lume sigură, rațională, în care extremele de acest gen sunt depășite. ISIS, coalițiile împotriva celor care sunt altfel, existența regimurilor totalitare, ne arată, din păcate, că ororile sunt mai aproape decât am vrea să credem. Prin această experiență trec și personajele din serialul realizat de Hulu după cartea Margaretei Atwood, Povestea slujitoarei. În flash-back-urile din viața dinainte de Gilead, vedem cum un regim totalitar poate câștiga adepți zi de zi, chiar dacă pentru mare parte dintre oameni discursurile, ideile și crezurile celor care vor să îl instaureze par stupide. Nu trebuie decât un pas ca niște incidente izolate să se transforme în norme acceptate de mulțime. June și Moira ignoră semnele și, într-o zi, devin prizoniere într-un coșmar care ne va ține pe noi, privitorii, captivi timp de zece episoade.

Deși în jurul meu femeile au fost mult mai impresionate de serial decât bărbații cred că ar merita văzut de toată lumea. Să nu credeți că este un serial pentru femei, pentru că nu este. Doar că ideile în jurul cărora se construiește lumea imaginată de Atwood și transpusă magistral de Hulu pe ecran, sensibilizează mai mult femeile. Pentru că Gilead este o dictatură teocratică în care violul devine un ritual acceptat de societate, o lume în care femeile sunt lipsite de drepturile fundamentale în numele unui Dumnezeu modelat după credințele fundamentaliste ale întemeietorilor. Povestea lui Offred, dar și a celorlalte așa zis slujitoare lovește, așadar, în unele dintre cele mai profunde spaime feminine. În plus, o lume dominată de bărbați, în care aceștia dictează regulile și le impun, dacă este necesar cu forța, nu este chiar atât de îndepărtată având în vedere istoria noastră reală. De altfel, Margaret Atwood a declarat că și-a construit distopia folosindu-se de ororile care deja s-au petrecut. Naziștii, puritanii americani, codurile vestimentare ale Antichității și Evului Mediu, experiența supravegherii și spionării continue a oamenilor din fostele regimuri comuniste au fost surse de inspirație și, puse laolaltă, au creat unul dintre cele mai puternice și înspăimântătoare viitoruri posibile. Serialul reușește să transmită privitorului oroarea de dincolo de așa zisa normalitate, acest lucru datorându-se cu precădere alegerii inspirate a actorilor. Fiecare personaj din carte este șlefuit și aprofundat de către cel care îl interpretează încât, dacă m-ați întreba care este personajul meu favorit nu aș ști ce să vă răspund. Să fie Offred, cea prin ochii căreia vedem povestea? Curajoasă, empatică și puternică indiferent de ororile prin care trece sau la care asistă? Serena Joy, soția Comandantului, cea care a contribuit din plin la crearea regimului și care acum, ca femeie a devenit auxiliara soțului său? Monstruoasă și inspirând mila în același timp? Să fie mătușa Lydia, soldatul credincios al sistemului, cea care pune în practică pedepsele și care se ocupă de îndoctrinarea fetelor? Să fie Fred, comandantul, cel care se dovedește slab, alunecos și care crede că regulile se aplică pentru alții, dar nu și pentru el? Să fie Nick, șoferul credincios al familiei, dar în același timp un Ochi, adică un spion care are drept misiune raportarea devierilor de comportament ale celor aflați la putere? Cel care începe o relație cu Offred, dându-i acesteia șansa de a se simți încă o dată femeie și nu un organ reproductiv? Nu știu să vă răspund. Fiecare în parte mi-a rămas în minte pentru modul în care a ales să dea viață personajului pe care îl interpretează.

Biblia devine sursă de inspirație pentru problema infertilității cu care se confruntă lumea din cartea lui Atwood. Întregul ritual prin care slujitoarele, singurele femei rămase fertile, urmează să fie lăsate însărcinate de către cei aleși, are la bază povestea lui Rachel și a Leiei din Biblie. Rachel, soția lui Jacob nu poate avea copii. Rachel își convinge atunci soțul să o lase însărcinată pe slujitoarea casei, Bilhah, astfel încât Rachel să poată avea copii prin intermediul acesteia. Povestea e dovedește un succes... pentru Rachel și Jacob. Nu știm părerea lui Bilhah pentru că aceasta nu și-o exprimă nicăieri în Biblie. Ideea este preluată de către cei din Gilead și pusă în practică în lumea ermetică pe care și-o construiesc pe fostul teritoriu al Americii. Cinismul cu care o fac este vizibil într-o conversație pe care o au în limuzină, conversație în care Fred spune că pentru a vinde această soluție soțiilor trebuie împachetată ca o chestiune de branding. Astfel, transformă un viol într-un ritual care are loc cu acceptul soțiilor numindu-l pompos "Ceremonia". De altfel, aceasta a fost una dintre întrebările la care am căutat răspuns pe parcursul serialului: cum poți accepta să faci așa ceva unei alte femei? Credința, egoismul, sentimentul că știi mai bine ce este bun pentru altul, dorința de a avea copii cu orice preț, totul concură pentru a face această monstruozitate posibilă. Pentru că un viol rămâne un viol indiferent de cum alegi să îl numești.

Vă invit să urmăriți acest serial (difuzat în România de HBO, începând din 7 iulie 2017) pentru că fiecare episod este o încântare și o provocare. Este un film puternic, plin de povești și personaje extraordinare, un serial care te trezește și te face să privești cu atenție în jurul tău. Și, din păcate, cu ecouri în realitate. Când scriu aceste rânduri, citesc că în statul Missouri s-a votat o lege care permite angajatorului să concedieze angajatele care folosesc metode contraceptive sau au făcut un avort. Blessed be the fruit!

Regia: Bruce Miller Cu: Elisabeth Moss, Joseph Fiennes, Yvonne Strahovski, Alexis Bledel, Madeline Brewer, Ann Dowd, O.T. Fagbenle, Max Minghella, Samira Wiley

2 comentarii

  • Nu urmariti acest serial
    Un crestin, 04.07.2017, 23:37

    Va invit sa nu urmariti acest serial deoarece se refera la o absurda si dictatoriala teocratie crestina, asta in timp ce, in viata reala, Statul Islamic comite orori de nedescris impotriva crestinilor. Este o ineptie anticrestina. In aceste timpuri de prigoana a crestinilor nu avem nevoie de propaganda impotriva celor ce sufera deja. Daca cei de la Hollywood ar avea curaj, ar trebui sa faca un film care sa ilustreze suferintele crestinilor din Orientul Mijlociu, dar nu o sa vedeti asa ceva. Asadar, repet, nu urmariti aceasta ineptie!

    • RE: Nu urmariti acest serial/ De ce?
      Un alt creștin , 16.07.2017, 15:37


      Ați citit cartea? Ați văzut fimul? Ați citit cu atenție această cronică?

      Dacă da, nu ați înțeles nimic, dacă nu, va invit să o faceți, veți învăța multe.



Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus