Cine are tradiţie la Ideo Ideis ştie foarte bine de încălzirea de dimineaţă, care are loc în curtea Şcolii 2, unde se adună tot festivalul şi se pregăteşte pentru o nouă zi de lucru. Cum Puiu (Alin State), cel care conducea mişcarea din ultimele ediţii, nu este prezent, în această dimineaţă a preluat Ana Covalciuc, cu energie şi bucurie molipsitoare. Puştii se dezmeticeau uşor, cu zâmbete ce dezgheţau fărâmele de oboseală.
Dialog scurt înainte de încălzire, cu Vladimir Purdel:
- Ce faci?
- Încerc să mă trezesc.
- Mhm. Şi eu.
- Cred că va funcţiona energia de la ei.
- Da, şi eu mizez pe asta.
Ştiam amândoi. Ştim cu toţii că aşa funcţionează. O curte plină de tineri pasionaţi te trezeşte mai ceva ca cel mai fresh fresh, chiar dacă sunt încă somnoroşi.
Prima zi de ateliere de teatru tânăr şi de măiestrie. M-am plimbat dintr-o parte în alta şi am surprins câteva momente frumoase, de ţinut minte. Cum ar fi o discuţie despre minciună din cadrul atelierului ţinut de Sânziana Tarţa cu trupa Artwist, din Baia Mare. Stăteau cu toţii într-un cerc şi spuneau, pe rând, ce cred ei despre asta. Între timp, devenise dialog. Câteva extrase:
"Minciuna a devenit o rutină. Toată lumea minte."
"Minciuna a devenit un fel de tic nervos."
"Mi se pare trist că am ajuns să spunem că e normal că toată lumea minte. Mie nu mi se pare normal."
"Probabil minţim cu scopul de a ne proteja."
"Pe tine cine te minte? Eu mi-am pus întrebarea, dar nu i-am acordat importanţă."
"În momentul în care te minţi pe tine, nu ai cum să fii sincer cu cei din jur."
Discuţiile despre minciună, dar şi despre adevăr, sunt foarte dese. Se discută la ateliere, la masă la Alexander, la masă la Conciato, la corturi şi, mai nou, la Sala Polivalentă (unde, din cauza unor probleme tehnice, se vor muta spectacolele programate iniţial la Casa de Cultură). Viziunea puştilor este interesantă şi demnă de auzit.
Dacă ar fi să rezum experienţa Ideo Ideis, aş spune că este despre contact. Trece de întâlniri. Acestea se întâmplă oricum. E mai mult. Putem vorbi despre contactul cu senzaţii noi, cu lucruri pe care le credeam cunoscute, chiar şi cu noi înşine.
În plimbarea mea, mă intersectez cu oameni din festival de la care scot câteva vorbe acum, când toate se întâmplă la cald, despre experienţele lor, senzaţii, amintiri, întâmplări, dorinţe, vise, minciuni, adevăr... E interesant cum toate celelalte sunt la plural, iar când vine vorba de adevăr - ei bine, la acesta nu există variante multiple.
"Simţeam cumva cum cresc spre cer şi încercam să mă simt ca un copac, care creşte şi vrea să atingă cerul şi că sunt foarte stăpână pe corpul meu, că am contact foarte bun şi cu solul. Cumva m-am conectat cu mine, cred." Alexandra Mahu, Atelierul de teatru, primul an (şi ultimul ca participant) de Ideo, despre cum se simte în corp încălzirea de dimineaţă
"Ideo Ideis înseamnă timp petrecut bine, cu oameni buni." Maria Guţu, Amprente, al doilea an, despre ce înseamnă Ideo Ideis
"În ultimul an când am venit să participăm cu trupa (As, Bucureşti) şi am lucrat foarte mult pe conexiuni şi ne-am pus foarte multe lucruri în faţă, care poate până atunci au stat ascunse - şi nu au fost lucruri răutăcioase. Atunci ne-am unit foarte mult şi am realizat, de fapt, scopul acestui festival, cred că de abia atunci l-am înţeles pe deplin. Toată chestia asta de comunicare şi empatie - chiar anul trecut a fost tema asta - şi mi s-a părut cel mai drăguţ moment, cel mai de suflet." Sandra Ducuţă, studentă, despre cea mai frumoasă amintire, după 5 ani de Ideo Ideis
"În primul rând, eu nu am avut parte înainte de a ajunge la Ideo să întâlnesc oameni atât de tineri şi atât de mulţi, care sunt interesaţi de teatru şi de orice lucru care ţine de artă. Pe mine asta, cumva, m-a şocat şi în acelaşi timp m-a mulţumit. Totuşi sunt foarte tineri, ştiu deja foarte multe lucruri, parcă au un fel de pregătire - care se datorează trupelor în care sunt. Pe mine asta m-a luat prin surprindere anul trecut, credeam că va trebui să o iau de la zero. În acelaşi timp, pe mine mă încarcă acest festival, pentru că ei, fiind tineri - numai cum povestesc despre ei, deja îţi dau aşa, o chestie, cu care noi nu prea ne mai întâlnim, din păcate. De învăţat... Să mă bucur, în primul rând. Să pot să mă bucur iarăşi de anumite lucruri, de lucruri simple. Ăsta e cel mai important lucru pe care l-am învăţat." Istvan Teglas, al doilea an ca trainer la atelierul de dans, despre ce l-a învăţat Ideo Ideis.
(foto: Vlad Catană)