Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu, 2017

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurnal de meloman grăbit şi de jurnalist fugărit (24.09) - Festivalul Enescu, 2017


Marius Constantinescu

septembrie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În vremurile ei bune, Cronica Cârcotaşilor născocise un personaj de vis, numitul Coriolan Nepriceputeanu, întruchiparea academicului scorţos, gomos, ţepos şi firoscos. Ei bine, sper să fi existat măcar un neicuşor de teapa lui care să fi stat noaptea trecută ţintuit în scaun, dornic să vadă până unde va merge sacrilegiul înfăptuit sub ochii lui şi în pronaosul Ateneului de Jordi Savall, om serios până mai deunăzi. Cum? Urgie! Oroare! Sfântă Inchiziţie! Cum să trepidezi ca apucatul pe Sanie cu zurgălăi dezlănţuită la ţambal, cum să întinezi virginala sonoritate a templului cu acordeoane, ursării şi cântece de pahar? Aici, unde, doar cu o seară înainte, aplaudaserăm cald, dar sobru Telemann, Corelli şi Rameau... Păi, dragă domnule, ia mai citeşte tu o dată ce ai venit să vezi: Balkan. Miere (bal) şi sânge (kan) în limba turcă. Nu, nu, stai puţin, nu makkam-urile lui Dimitrie Cantemir, ci, negru pe alb, "dialogurile muzicale ale popoarelor balcanice şi ale diasporei Roma şi sefardă." Asta înseamnă, grupate în cele patru anotimpuri ale vârstei umane, cântece şi piese bulgăreşti, sârbeşti, turceşti, greceşti, bosniace, evreieşti, armene, cipriote şi da, ţigăneşti. Cu of, alean şi tânguire (m-a frânt duduk-ul lui Haïg Sarikouyoumdjian), dar şi cu draci, melisme, hăulite şi jar în coapse, ca la o nuntă în miez de şatră. Lăutari, au zis mulţi, furaţi de virtuozitatea cu buchet de agapă a grupului de pe scenă. Muzicieni cu pedigree, încerc eu alternativa, de la tragicul Tcha Limberger, magnetizant ca Barbu Lăutaru, până la Hakan Güngör la kanum, Yurdal Tockan la oud şi formidabilul Nedyalko Nedyalkov la caval.

"Mâneca muzicii clasice e prea îngustă. Trebuie să privim muzica drept cel mai credincios martor al timpurilor. Contaminarea culturilor în acest bazin al Balcanilor, extremele date de un pâmânt blând, cu oameni liniştiţi şi probele de foc ale istoriei prin care au trecut, toate au dus la această muzică, la acest limbaj în care, poate, cuvintele diferă, dar, chiar şi aşa, ideile sunt înţelese de toţi, pentru că sunt aceleaşi. Dialogul este al sufletelor, ceea ce face ca muzica să fie limbajul unic." Explicaţiile pe care mi le-a dat Jordi Savall în interviul de dimineaţă (al cincilea!) sunt mult mai extinse şi mult mai plastice. Muzica asta e ca un paşaport spre pace, într-o zonă geopolitică trecută prin multe. Sunt ţări şi popoare felurite adunate în acest concert, dar discursul are, de la cap la coadă, unitate şi o singură inimă pulsând. Nu pot decât să regret că aceia care au plecat vexaţi au pierdut un concert cu atâta sinceritate, culoare şi diversitate de emoţii încât ovaţiile în picioare de la sfârşit nu au fost decât confirmarea că ne putem recunoaşte şi găsi în orice fel de muzică, inclusiv în cea pe care ne-o renegăm fără temei.

Cred că doar aborigenii mai lipsesc din evantaiul de experimente sonore pe care Jordi Savall şi Hesperion XXI le pregătesc în căuşul unic al casei de discuri Alia Vox, apoi în toate sălile de concert ale lumii. Este incredibilă energia pe care aceşti oameni o investesc în cunoaşterea lumilor trecute şi prezente, indiferent cât de departe sunt de apartenenţa lor etnică. A şti prin muzică. Puţine lucruri mi se par mai frumoase. Iar concertul de azi-noapte a fost o lecţie formidabilă, pe care nicio carte, niciun profesor, niciun curs nu ţi-o pot suplini. Mulţumesc!

Înainte, Simfonia a IV-a de Mahler a fost brodată, filigranată şi urzită cu mâinile dibace, mâinile infinit de expresive ale lui Daniele Gatti. Războiul de ţesut a fost aproape perfecta Orchestră Regală Concertgebouw din Amsterdam, cea care, la Festivalurile recente, a avut onoarea de a pune punct (şi virgulă) între ediţii. Gatti e genul de dirijor care "joacă" lucrarea pe care o conduce. E suficient să observi paleta inepuizabilă de expresii, de mişcări, de impulsionări către orchestră. Dirijează cu mâinile, dar şi cu ochii, cu trăsăturile feţei, fără să îşi piardă nicio clipă din autoritate. Are o ţinută atât de impozantă pe podium încât pare aproape trufaş. E drept, înalt şi suveran peste partiturile memorate exemplar. Conduce larg, inventiv, niciodată predictibil. Lectura personală a unui titlu e ceva ce contează decisiv pentru el, ceea ce mi-a punctat şi în discuţia pe care am avut-o înainte de repetiţie. Am vorbit mult despre numirea sa în fruntea Concertgebouw. Nu suficient de mult, însă, ca să putem aprofunda misiunea non-muzicală a unui director muzical: aceea de a căuta, prin repertoriu şi programare, soluţii la criza financiară care poate lovi şi o orchestră de anvergura şi prestanţa nestematei din coroana olandeză. A fost ultimul interviu al acestui Festival. Al douăzeci şi patrulea.

Luat pe sus de Mahler-ul >2 olimpian al lui Pappano cu Santa Cecilia, văd că nu am rezervat nici măcar un rând pentru recitalul prea frumoasei Kristine Opolais, Tatiana şi Rusalka desculţă, sensibilă şi fremătând în nostalgice romanţe de Ceaikovski şi Rachmaninov. Consider Apele primăverii vârful după-amiezei cu ea, pe când afară alte ape din alt anotimp deveneau anacronice.

(acest text este publicat şi pe enescu.tvr.ro)


Descarcă programul Festivalului Enescu, 2017 aici..



 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2017


3 comentarii

  • Musaka
    Ioan Ionescu, 25.09.2017, 00:22

    Trebuie sa marturisesc ca nu am putut inghiti nici la televizor sonoritatile ce au rasunat balcanic in incinta Atheneului . Banuiesc ca acest gust si aceasta senzatie da opiumul, si recunosc ca aceast drog puternic...muzical NU mi-a placut. Cred ca fiind acolo, as fi plecat.Pentru ATHENEUL ROMAN e prea mult , sau prea putin, dar precis nepotrivit !Recunosc diletantismul meu,chiar si spiritul meu conservator, dar musakaua aceasta sonora NU m-a fermecat si mi-a cazut foarte greu !

    • RE: Musaka
      Theia, 28.09.2017, 02:24


      Mirosea a flori de iasomie, nu a musaka.

      Rigoarea n'are imaginație,

      eliberați-vă...

  • O seara miraculoasa
    aci1970, 25.09.2017, 12:26

    ...desi miraculous este un cuvant prea mic pentru incantarea care ne-a fost oferita in acea seara. Iar pentru cei care au ales sa plece sau sa nu se uite le spun ca nu supra decoratul tavan al Ateneului este limita ci cerul.....

Spacer Spacer