Serile FILIT l-au avut ca invitat în data de 6 octombrie 2017, pe Gao Xingjian, romancier, dramaturg, pictor şi poet de origine chineză, stabilit de mulţi ani în Franţa şi căruia i s-a decernat premiul Nobel pentru literatură în anul 2000. Gazda serii a fost Bogdan Ghiu căruia i-a revenit dificila sarcină de a face interesantă întâlnirea dintre un scriitor foarte puţin cunoscut la noi, ale cărui cărţi au început să fie traduse în limba româna abia în 2017 şi un public exigent, dar curios şi interesat de eveniment. În limba română au fost traduse până acum două volume: unul apărut la Editura Muzeelor Literare şi care cuprinde o mare parte a conferinţelor lui Gao Xingjian - Literatură şi libertate -, şi un volum de proză scurtă, apărut la editura Polirom şi intitulat O undiţă pentru bunicul meu. Romanele care l-au consacrat şi pentru care a primit premiul Nobel - Soul Mountain şi A man's Bible nu au fost traduse în limba română. (vezi aici întrebările puse de Bogdan Ghiu)
Întâlnirea i-a permis autorului să îşi prezinte crezul artistic şi să facă un apel pentru transformarea artelor, pentru revenirea la forma lor iniţială, golită de ideologii şi implicări politice. De altfel, una dintre primele declaraţii a fost aceea că el nu crede în nici un fel de "-ism", fie că este vorba de comunism, capitalism, liberalism sau consumerism şi că toate aceste -isme au făcut un rău greu de reparat literaturii şi artelor în general. Un alt concept în care scriitorul a declarat că nu crede este cel al pieţei. Scriitorul nu trebuie să scrie pentru a vinde ci pentru a crea opere care să reziste în timp. Trecut prin ororile şi restricţiile Revoluţiei culturale a lui Mao, Gao Xingjian preţuieşte libertatea mai presus de orice. Fuga devine, astfel, în concepţia lui, necesară pentru că permite recăpătarea libertăţii spiritului şi a creaţiei artistice. Fuga asigură libertatea spiritului creator şi nu este, în acest caz, nici pesimistă şi nici negativă ci permite glorificarea libertăţii şi existenţei umane. Fuga nu este posibilă decât atunci când individul a devenit lucid şi are o conştiinţă trează care îi permite să conştientizeze opresiunea.
Acest crez şi această căutare a libertăţii este prezentă şi în Soul Mountain care prezintă peregrinările individului fără nume nu doar prin China fizică ci şi prin legendele, istoriile şi poveştile ei. Cartea, una dintre cele mai dificile lecturi că care m-am întâlnit până acum, are un stil unic şi, uneori impenetrabil. Este necesară, cred eu, o bună cunoaştere a culturii şi civilizaţiei chineze pentru că autorul face referiri dese la legende şi locuri prea puţin cunoscute cititorului occidental. Căutarea unui munte mitic, Lingshan şi călătoria care iniţial are un scop părând a se înscrie, astfel, în tradiţia literară occidentală, devine treptat o călătorie spirituală, de descoperire a propriului sine, o reflecţie asupra rolului individului şi a scopului existenţei acestuia. Cartea are puternice accente autobiografice fiind scrisă după ce Gao Xingjian a aflat că a fost diagnosticat greşit cu cancer pulmonar şi după ce a fugit din Beijing atunci când a aflat că urma să fie arestat, pe un traseu anevoios şi plin de obstacole, care însumează circa 15.000 de kilometri care este descris, în mare măsură, în acest roman.
Gao Xingjian a vorbit şi despre cum şi-a păstrat libertatea într-un regim totalitar: a scris fără a se gândi că va fi publicat, scrisul fiind o formă de comunicare cu sine care l-a ajutat să îşi păstreze libertatea interioară. Întrebat dacă simte nevoia să se răzbune pentru acei ani, scriitorul a răspuns că răzbunarea este o prostie, pentru că deja ţi-ai pierdut o parte din viaţă şi nu vede de ce ţi-ai dedica timpul rămas privind spre trecut şi nu încercând să trăieşti şi să creezi. Pentru el, istoria omenirii este o continuă luptă pentru putere. Aceasta este prezentă atât în lumea occidentală cât şi în cea orientală. Miturile reprezintă primele forme de trezire ale conştiinţei umane şi, de aceea, a simţit nevoia ca pentru Soul Mountain să facă o adevărată muncă de istoric şi să readucă la viaţă vechile mituri chinezeşti. În A Man's Bible, subiectul rezistenţei prin creaţie, dar şi frica indusă de Revoluţia culturală reprezintă principalele subiecte. Rinocerizarea societăţii era, pentru cineva trecut prin acele evenimente, nu o parabolă ci o cruntă realitate.
Gao Xingjian a spus că este nevoie de o nouă Renaştere care poate avea loc oriunde dat fiind faptul că barierele de comunicare au fost înlăturate. Este nevoie de o literatură care să treacă dincolo de politică, ideologie sau modă şi să fie o mărturie a existenţei umane. Intelectualii trebuie să renunţe la a fi militanţi combatanţi şi înregimentaţi politic pentru a putea realiza opere care să dureze. S-a întrebat retoric "cine mai citeşte astăzi literatură angajată?" Aşadar, el creează nu pentru azi ci pentru eternitate. Şi când spune acest lucru se gândeşte nu doar la literatură ci şi la dramaturgie, pictură şi film.
Vorbind despre dramaturgia sa, Gao Xingjian a pus în centrul preocupărilor sale actorul, dincolo de lumini şi mişcare, dorindu-şi un actor total. Dramaturgul trebuie să ţină minte că, spre deosebire de scriitor, comunică direct cu publicul său şi că poate vedea reacţia acestuia faţă de creaţia sa atunci când piesa îi este jucată. Artist complet, mereu curios, scriitorul şi dramaturgul este şi pictor şi regizor. În pictură, încercările sale în ulei au fost abandonate atunci când a văzut pentru prima oară picturile marilor maeştri europeni. Şi-a căutat, atunci, ca şi în literatură, propria voce şi a descoperit-o folosind cerneala chinezească pentru a realiza tablouri care nu se supun modei şi care, tocmai din acest motiv au fost, iniţial, respinse de galerişti. Aceleaşi greutăţi le-a întâmpinat şi în ceea ce priveşte creaţia cinematografică unde şi-a imaginat cine-poeme care nu au fost posibil de realizat decât odată cu era digitală. A realizat trei filme, dintre care Doliul frumuseţii este considerat capodopera sa.
Poate singurul moment în care Gao Xingjian a pierdut un pic din atenţia publicului a fost spre sfârşit, la sesiunea de întrebări. Acesta a evitat să spună, de exemplu, care au fost scriitorii care i-au marcat adolescenţa făcând referiri generale la întreaga literatură şi, a refuzat, de asemenea să împărtăşească una dintre năzbâtiile făcute pe vremea când era copil, spunând doar că înţelepciunea vine din acestea. A dezvăluit două dintre tabieturile sale de scris. Astfel, atunci când scrie literatură ascultă muzică bine aleasă înainte şi atunci când scrie piese de teatru simte nevoia sa îşi asculte propria voce înregistrată. Întrebat cum s-a simţit atunci când presa chineză a titrat "un francez a câştigat Nobelul", el a spus că nu se consideră cetăţean chinez, ci un cetăţean al lumii. Gao Xingjian ne-a oferit o seară interesantă, o scurtă privire în mintea şi crezul artistic al unui creator complex şi dificil pe care îl bănuiesc de dorinţa de a deveni un artist complet aşa cum erau cei din Renaştere.