Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, 2017

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Chiar aşa: De ce, Anton Pavlovici Cehov? la Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, 2017


Adrian Ţion

octombrie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Că în universul Cehov se găseşte o maşinărie de produs teatru pe bandă rulantă e clar, nu se mai îndoieşte nimeni de asta. Stau mărturie zeci şi sute de reprezentări tematice, reverberări specifice sau adiacente ce-şi au izvorul în nucleul textelor marelui scriitor rus. Cehov din piese, Cehov din schiţe şi nuvele, Cehov din scrisori, pe scurt Maşinăria Cehov. Printre cei ce au pus mâna pe această maşinărie-jucărie este şi Matei Vişniec şi descoperind-o a numit-o chiar aşa. Ursul şi Cerere în căsătorie au devenit de multă vreme piese de rezistenţă din repertoriul multor teatre. Dintr-un dialog de 7 pagini între două personaje, intitulat Cântec de lebădă, Mihai Măniuţiu a construit un spectacol-feerie, superbă metaforă a teatrului, folosind toţi actorii Teatrului din Arad şi exemplele pot continua. Maşinărie în toată puterea cuvântului... deşi, din punct de vedere strict personal, Cehov mi se pare un dramaturg supraevaluat. Dar asta e o altă problemă.

Când am văzut alăturate cele două nume - Cehov şi Vişniec - am ştiut imediat că am de-a face cu un joc. Un joc subtil, un joc inteligent, aşa cum ne-a obişnuit Vişniec şi în alte scrieri. Într-o piesă se motiva De ce Hecuba, acum se întreba De ce, Anton Pavlovici Cehov? sau mai degrabă, având în vedere virgula din interogaţie, îl soma pe marele scriitor rus, atins de tuberculoză, să dea socoteală de singurătatea sa în faţa morţii iminente? Mă aşteptam să asist la inserţii textuale, la un spectacol-puzzle trecut prin sensibilitatea dramaturgului româno-francez. Ba chiar mi-am amintit cu mare plăcere de spectacolul Teatrului "Nottara" din anii '60 Cet animal étrange / Acest animal ciudat în regia Sandei Manu, cu celebrul George Constantin în fruntea distribuţiei. Succesiunea scenelor luate din schiţe era întreruptă de "dialogul" lui George Constantin (El, bărbatul, masculul în căutare de femeiuşti) cu un câine, aflat, chipurile, în cuşca suflerului. O găselniţă potrivită, ironică desigur, de a asambla scenele preponderent comice, de un comic rafinat.

Nu mă aşteptam neapărat să râd la această reîntâlnire cu Cehov propusă de Vişniec, dar nu credeam să fiu nici în aşa măsură dezamăgit. Nu înţeleg ce a vrut dramaturgul cu această piesă pentru că în afară de punerea bietului Anton Pavlovici în faţa morţii, spectacolul lui Cătălin Bobârcea nu transmite nimic. Da, scriitorul e la doar 44 de ani, într-un sanatoriu şi se confruntă cu neantul care se cască ameninţător în faţa lui. Mai poate povăţui într-ale scrisului pe un novice, mai poate gândi la teama în faţa morţii privind prin prisma celor două personaje puse în faţa unui duel, mai poate scuipa sânge, mai poate reflecta la ceea ce se cheamă bunătate, iubire, ură... Da, e înduioşător să mori la 44 de ani, soarta e crudă, nedreaptă... şi ce altceva transmite subtextul? Din păcate, nimic. Poate că intenţia dramaturgului a fost de a sonda misterul morţii. Platitudinea se întinde de la un capăt la altul al scenei, al spectacolului prea scurt pentru a avea timpul necesar să convingă. Senzaţia generală e de teatru studenţesc, de improvizaţie cu final ratat, expunerea nu are nerv, glumiţa despre spiritul rus, ştiută, nu salvează întregul angrenaj decât pe moment, după cum ar mai fi câteva sclipiri în dialogul dueliştilor care îşi deschid sufletele unul în faţa celuilalt sau în parodia de suicid jucată într-o doară, artificiu preluat din piesele dramaturgului rus pentru a scoate din monotonie, atunci când sondarea în spiritul personajelor nu aduce suficientă tensiune dramatică iar conflictul alunecă în sporovăială nesfârşită. Vişniec a pus mâna pe acest mecanism clasicizat şi crede că e destul să-l folosească abil pentru a capta publicul. Eu cred că nu reuşeşte de data asta. E drept, nici echipa de actori nu-l ajută prea mult, deşi spectacolul a fost premiat la Gala Tânărului Actor, Hop 2017 şi Cosmin Stănilă a primit Premiul Publicului pentru cel mai bun actor. Ceilalţi sunt nevinovaţi: Alex Popa, Irina Sibef, Radu Dogaru, Nicole Burlacu. Regia e ca inexistentă. Spectacolul n-a atins nicio fibră din mine. De ce, Anton Pavlovici Cehov? De ce mi-ai făcut asta?

 




 Toate articolele despre Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, 2017


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Dans extrem - Organic Sound Twist la Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, 2017, Adrian Ţion
 Extreme - tema celei de-a şaptea ediţii a Întâlnirilor internaţionale de la Cluj, 2017, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer