Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Concert Sting, 2017

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

I'll be watching you because I'm mad about you - Sting în concert la Cluj, 2017


Anca Mureşan

octombrie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Am dansat pe melodiile lui. Am plîns, am rîs şi am iubit pe melodiile lui. Pe atunci nu îndrăzneam să visez că o să îl aud vreodată cîntînd live.

Azi ar fi trebuit să-mi pun hainele bune, de duminică, pentru întîlnirea cu el. Aşa mă sfătuia cîndva demult bunica, trebuie să arăţi prezentabil cînd vezi pe cineva care-ţi place. Cu inima cît un purice şi arzînd de nerăbdare, mi-am luat toate amintirile pe post de veşminte de gală şi m-am dus să îl văd. În fond, amintirile sînt cel mai preţios lucru pe care îl avem atunci cînd ne zboară mintea înapoi spre lucrurile care ne-au făcut fericiţi. Iar muzica lui m-a făcut de multe ori fericită. Pesemne că şi alţii erau la fel de nerăbdători ca mine.

Mulţimea frenetică aştepta la o coadă imensă. Erau şi foarte tineri, şi cupluri grizonate ce se ţineau cu delicateţe de mînă, dar majoritatea erau oameni de vîrsta mea. Ne recunoaştem după povara invizibilă a amintirilor noastre. În timp ce aşteptăm să intrăm în sală, glumim despre bucătarul personal care l-a însoţit în turneu, oare ce i-o fi gătit în seara asta? N-avem timp să speculăm pe teme gastronomice, coada înaintează repede, trecem de controlul de securitate, scanăm bilete, primim brăţări, zîmbim la urarea steward-ului de la intrare: "Distracţie faină vă dorim!"

Intrăm într-o sală polivalentă pe care nu am văzut-o niciodată aşa de plină. Biletele, deşi unele la preţ prohibitiv, s-au vîndut ca pîinea caldă. Luminile se sting şi apare el. Sting, în carne şi oase! "Să aducă cineva sărurile, leşin!" şopteşte o prietenă. "Mamă, cît de fabulos arată!" se aude altă voce de lîngă mine. Pantaloni gri-antracit care îi subliniază talia şi abdomenul plat, tricou gri-închis care îi vine turnat pe nişte pectorali perfect lucraţi, nişte braţe de zeu antic. Şi mai cu seamă degete care alunecă pe coardele chitării cînd năvalnic, cînd tandru. Mi-a plăcut mult chitara lui Sting: în mai multe nuanţe de maro, cu lemnul sărit pe alocuri, părea un instrument ce vine din alte timpuri. Dintr-un fel de anticariat al sunetelor desăvîrşite. O chitară ce a picurat nectar în urechile unei săli polivalente plină pînă la refuz.

Sting a urcat pe scenă alături de fiul său, Joe Sumner, care a cîntat cîteva melodii în deschidere. Tata are impresia că eu pot vorbi româneşte. Cred că e nebun! a glumit el, dar chiar nu s-a descurcat rău deloc cu accentul. Şi nici cu cîntatul, are pe cine moşteni.

Apoi, cînd Sting a început să cînte, forma inimii mele a devenit extrem de maleabilă. M-am simţit de parcă m-aş fi plimbat pe lună, ghidată de un englez care a nimerit la New York. Ritmurile de rock veritabil din invocaţiile către Roxanne s-au amestecat cu acordurile suave ce răsunau pe cîmpurile aurite. A trecut cu atîta uşurinţă dintr-o piesă într-alta că uitai unde se termină una şi unde începe următoarea. Melodii noi de pe albumul 57th & 9th, pe care l-a promovat în turneu (la Cluj a fost ultimul dintre concerte, iar la final a mulţumit tuturor celor care au muncit pentru acest turneu), dar şi multe dintre hiturile vechi pe care sala le-a fredonat împreună cu el. A demonstrat măsura unei voci impecabile într-o interpretare uimitoare a piesei So lonely, de pe albumul de debut cu The Police, din 1978. A trimis din nou un S.O.S. către lume cîntînd minunat Message in a bottle. Ne-a purtat înapoi în anii '80 amintindu-neEvery little thing she does is magic şi ne-a adus mai aproape de anii 2000 cu excelenta atmosferă orientală din Desert Rose.

Şi-a făcut ieşirea pe Every breath you take. Pe cînd suspinam că nu mi-a cîntat una dintre piesele preferate, s-a întors pe scenă şi am auzit primele acorduri. Anul trecut, în 2016, cu ea a început concertul de la redeschiderea sălii Bataclan, după atentatul de la Paris. La Cluj, cu ea a încheiat concertul. Ştiu că nimeni nu vă spune pe numele real, domnule Gordon Sumner. Aşa că vă spun ca toată lumea: Domnule Sting, aţi făcut un solo de chitară dumnezeiesc în piesa asta. Vă mulţumesc că mi-aţi amintit cît sîntem de fragili. O amintire pe care o pun în caseta cu lucruri de preţ şi care va dura atîta timp cît ploaia va cădea. On and on and on.




 Toate articolele despre Concert Sting, 2017


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Anca Mureşan


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer