noiembrie 2017
Creatorii de teatru pentru copii îşi îndreaptă atenţia, treptat, spre un tip de teatru cu totul deosebit, gingaş, adresat spectatorilor foarte mici, cu vârste cuprinse între 0 şi 3 ani. Cu toate că explorarea acestui mediu este încă în stadiu incipient în peisajul teatral românesc - sau poate tocmai de aceea -, merită să menţionăm măcar câteva dintre iniţiativele în această direcţie: spectacolele senzoriale ale companiei MiniArt Show by Ioana Ginghină (Bucureşti), printre care se numără Povestea curcubeului, Priveşte şi descoperă, Poveşti din jurul lumii sau Aventuri de sub apă, spectacolul Pernuţa somnoroasă, al Teatrului "Ion Creangă" (Bucureşti), în scenariul şi regia lui Carmen Palcu Adam şi Voicu Hetel, Mic sau mare?, producţie a Teatrului "Regina Maria" - Trupa "Arcadia" (Oradea) regizată de către Nagy Viktoria, sau R.O.G.V.A.I.V., în regia Deliei Gavliţchi, o coproducţie MiniREACTOR şi Compania Improvise (Cluj-Napoca). Observăm, deci, cum diferite instituţii şi asociaţii de teatru din ţară înţeleg necesitatea acestui tip de spectacole şi introduc în repertoriul lor creaţii adresate unui public a cărui dinamică începe să fie descoperită şi înţeleasă cu paşi mici, dar deosebit de importanţi.

Ne vom opri puţin asupra activităţii din luna octombrie 2017 a platformei de teatru pentru copii MiniREACTOR din cadrul teatrului independent Reactor de creaţie şi experiment din Cluj-Napoca, întrucât mai mult de jumătate din spectacolele incluse în programul lunar - unele invitate, altele proprii - se adresează (şi) copiilor care nu au împlinit încă trei anişori. Repertoriul lunii octombrie 2017 este, de fapt, rezultatul unui proiect co-finanţat de către Asociaţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) prin intermediul căruia se urmăreşte dezvoltarea acestei noi categorii de public, promovarea dramaturgiei şi a literaturii contemporane româneşti pentru copii, dar şi crearea unei reţele inter-instituţionale, între teatrele şi asociaţiile de teatru de profil din ţară. Un exemplu care înglobează aceste aspecte este spectacolul Trupei "Arcadia" a Teatrului "Regina Maria" din Oradea, Mic sau mare?, construit special pentru categoria de vârstă 0-3 şi invitat la MiniREACTOR în luna octombrie 2017.


Universul bebeluşilor este unul mult diferit de cel al oamenilor mari, predominant axat pe senzorial şi amplificat de fascinaţia descoperirii. Lucrurile par mai colorate, mai texturate, reacţiile şi sunetele sunt mai puternice, distanţele mai lungi, spaţiile mai largi. Pornind de la aceste diferenţe de percepţie, Nagy Viktoria construieşte un spectacol nonverbal delicat şi primitor, în care şi cele mai neînsemnate lucruri pot căpăta valori nebănuite.

O lumină caldă şi o ilustraţie muzicală suavă îi întâmpină pe cei mai mici spectatori, însoţiţi de părinţii şi prietenii lor. Curiozitatea pentru spectacol se instalează încă din primele clipe. Cei doi interpreţi, Consuela Egyed şi Andrei Fazecaş, dau startul jocului de-a copilăria. Cu mişcări coregrafice, zâmbete, mingi, fluturi, valize şi un strop de magie, acest univers al culorii şi al noului se conturează treptat, stârnind bucuria prichindeilor - mulţi dintre ei aflaţi la prima întâlnire cu teatrul. Pe măsură ce spectacolul se desfăşoară înaintea lor, copiii încep să identifice verbal elementele din spaţiul scenic: "Uite, mama, o minge!", "De ce e desculţă fetiţa?", "Uau, un fluture!". Cei mai mulţi dintre ei sunt captivaţi de amănunte care poate nouă, adulţilor, ne scapă la prima vedere. Faptul că actorul intră pe scenă în şosete albastre e ceva absolut haios, nemaivăzut până atunci. Micile trucuri ale interpreţilor sunt adevărate numere de magie. Datorită lor o fundiţă devine un fluture cât ai clipi, valizele au ochi şi picioruşe, iar joaca pare să fie cel mai bun mijloc pentru a descoperi lumea din jur.


Simplitatea spectacolului e cu adevărat cuceritoare. Jocul actoricesc este foarte curat, cu accent pe gesturi clare, pe reacţii simpatice, copilăreşti (scâncet, râs, mirare, surpriză), atât de familiare celor mici, care fac ca bariera dintre sală şi spaţiul scenic să se diminueze treptat, până în momentul în care actorii îşi invită prietenii-spectatori la joacă. Sala se umple de mingi colorate şi finalul tipic, învelit în aplauze, devine ceva mult mai frumos, care nu rupe vraja spectacolului ci, dimpotrivă, o înteţeşte. Ca şi cum el nu s-ar fi încheiat ci ar fi fost, în tot acest timp, o introducere pentru invitaţia ce avea să vină. Jocul continuă mult timp după încheierea reprezentaţiei, mulţi dintre copilaşi contribuind chiar la strângerea decorului, punând - tot printr-o joacă - toate mingile înapoi în valiza fermecată.


La o vârstă atât de fragedă, întâlnirea cu teatrul nu reprezintă doar întâlnirea cu spectacolul propriu-zis, ci şi întâlnirea cu spaţiul teatral - un spaţiu cu totul nou, care stârneşte curiozitatea celor mici. De aceea este vital ca structura spectacolelor să fie gândită în funcţie de nevoile spectatorilor lor. Scopul este, în fond, acela de a face din experienţa teatrală ceva atractiv şi plăcut atât pentru prichindei, cât şi pentru "mai marii" familiei. Iar dacă prichindeii pleacă acasă cu zâmbetul pe buze, şansele să-i regăsim în sală data viitoare sunt imense.


Mic sau mare?
Regia: Nagy Viktoria
Scenografia: Csuri Emese
Distribuţia: Consuela Egyed şi Andrei Fazecaş.

Regia: Nagy Viktoria Cu: Consuela Egyed, Andrei Fazecaş

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus