Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Clickantabil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cântăreţii români care revin în ţară şi semnificaţia succesului de acasă


Oltea Şerban-Pârâu

decembrie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Trei nume de cântăreţi români cu cariere importante pe scenele lumii au revenit pe afişul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca pe 10 şi 11 decembrie 2017 în două titluri populare ale repertoriului liric: La Bohème de Giacomo Puccini şi Nabucco de Giuseppe Verdi. În prima seară invitaţi speciali au fost soprana Teodora Gheorghiu şi bas-baritonul Zoltan Nagy, artişti născuţi în România şi care şi-au făcut studiile la Cluj, care în ultimul timp au putut fi admiraţi pe mari scene ale lumii.

Impunându-se în această perioadă într-un repertoriu diferit faţă de cel abordat iniţial - atunci când devenea prim-solistă a Wiener Staatsoper la doar 25 de ani şi în anii ce au urmat -, Teodora Gheorghiu a debutat în rolul Mimi în anul 2014, versiunea pe care a prezentat-o acum publicului clujean fiind una plină de emoţie, perfect stăpânită vocal, cu o inteligentă construcţie dramatică în mod deosebit în actele trei şi patru. Romantismul în interpretare, fie că vorbim despre muzică de cameră, o simfonie, un concert sau despre repertoriul liric, poate reflecta cu destul de mare fidelitate gradul de rafinament, adecvare şi nu în ultimul rând de performanţă cu care solistul îşi poate înnobila propriul discurs. Desuetudinea şi efectul ieftin îi pândesc mai ales pe acei artişti care nu urmăresc şi nu trec prin propriul filtru ceea ce se întâmplă pe scenele importante ale lumii, în arta interpretării cel puţin.


Privind şi ascultând-o pe Teodora Gheorghiu, publicul clujean a avut în faţă o Mimi a zilelor noastre, poate mai puţin emfatică, dar mai directă în exprimarea emoţiilor, delicateţea şi fragilitatea fizică fiind susţinute cu mult farmec, reliefând astfel convingător forţa şi tăria dragostei, mesajul principal pe care capodopera pucciniană o duce astfel dincolo de moarte.

Zoltan Nagy, în rolul Marcello, este un artist în plină ascensiune internaţională, cu un repertoriu ce trece cu uşurinţă de la roluri dramatice la partituri comice, el evoluând în ultimul timp cu succes în importante teatre europene de operă. Momentele care i-au avut în centru pe cei doi, în mod deosebit cele din actul trei, au ridicat parcă ştacheta pentru toţi membrii distribuţiei, fluenţa şi linia dramatică a scenei Marcello-Mimi, fiind cu totul deosebită.

Distribuţia spectacolului i-a adus pe scenă, alături de invitaţi, pe solişti ai Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca Diana Ţugui - excepţională în spiritualul rol al Musettei şi cu siguranţă extrem de diferită temperamental şi vocal faţă de modul în care poate evolua în rolul Mimi, pe care îl abordează în stagiune - Sorin Lupu (Rodolfo), Cristian Hodrea (Schaunard), Simonfi Sandor (Colline), Petru Burcă, Eusebiu Huţan, Alexandru Potopea şi Tudor Demeter, acompaniaţi de Orchestra şi Corul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, coordonaţi muzical de dirijorul David Crescenzi, alături de ei evoluând Corul "Junior VIP" al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca şi al Colegiului de Muzică "Sigismund Toduţă" Cluj-Napoca, pregâtit de Anca Mona Mariaş.


În pauze, am avut timp să privesc afişele din foyerul Operei, multe din perioada de început a teatrului şi am văzut, la un moment dat expresia încântător arhaică... "oaspe... Aca de Barbu". Iată cum încă de la începuturi, noţiunea de invitat special, care conferea anvergura de eveniment unui spectacol de stagiune era prezentă şi scoasă în evidenţă pe afiş cu litere mari şi, atrăgea publicul în consecinţă.

Dacă Teodora Gheorghiu şi Zoltan Nagy au fost invitaţii speciali pentru Boema, pentru reprezentaţia specială cu Nabucco, conducerea Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca a continuat ideea de a produce evenimente chiar în lipsa premierelor din această ultimă jumătatea a anului 2017 "din motive financiar-obiective" reuşind să îl aducă pentru prima oară la Cluj pe baritonul Sebastian Cătană, stabilit în Statele Unite. Spectacolul cu Nabucco de Verdi a fost dedicat memoriei sopranei Emilia Cătană şi baritonului Vasile Cătană, iluştrii prim-solişti ai Operei din Cluj-Napoca, părinţii invitatului special, distribuţia serii fiind completată de alţi doi invitaţi din afara teatrului, soprana Dragana Radaković şi basul Marius Boloş. Capodopera verdiană a fost apreciată de public cu ocazia recentei sale premiere montată la Opera Naţională Română din Cluj în mai 2016, urmată de o reprezentaţie în aer liber ce încheia stagiunea acelui an, impresionând mii de spectatori prezenţi în Piaţa Unirii din Cluj. Popularitatea inegalabilă a capodoperei verdiene şi momentul cheie al Corului robilor au fost şi de această dată secretele succesului de public remarcabil al serii. Acestora li s-a adăugat prezenţa baritonului Sebastian Cătană, un nume celebru al Metropolitan Opera din New York şi solist cu o carieră impresionantă în domeniul artei lirice internaţionale, care a cântat pentru prima dată pe scena lirică a oraşului natal în rolul principal Nabucco. Din nou, acea senzaţie de privire de ansamblu asupra rolului şi a actului scenic în general s-a făcut simţită şi în această interpretare în premieră a lui Nabucco pe scena clujeană. Un tip de degajare, de luare în posesie a spaţiului scenic fără a eclipsa nejustificat celelalte personaje, de identificare a acelei voci a "omului contemporan" care a făcut ca aceste opere să impresioneze publicul de-a lungul multor zeci de ani, au făcut din personajul întruchipat de Sebastian Cătană - lucru deloc uşor atunci când vorbim de Nabucco - un punct de maxim artistic cel puţin pe măsura celebrului "Cor al Robilor".


In distribuţie s-au mai aflat soliştii Operei Naţionale Române din Cluj: Cristian Mogoşan, Liza Kadelnik, Cristian Hodrea, Eusebiu Huţan, Larisa Ştefan, acompaniaţi de Orchestra, Corul şi Ansamblul de balet al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, aflaţi sub bagheta dirijorului David Crescenzi.

De altfel, prezenţa lui David Crescenzi, dirijor principal al Operei din Cluj Napoca, la pupitrul ambelor spectacole, a contribuit semnificativ la succesul serilor respective. Ca de fiecare dată când se află la pupitrul dirijoral, fie el plasat în fosă sau pe scenă, David Crescenzi creează acea stare pe care o ai atunci când vizionezi un film de Steven Spielberg. În care totul se mişcă şi evoluează firesc, perfect, fără ezitări şi parcă "de la sine", actul regizoral/dirijoral nefiind ceva "pentru sine".

David Crescenzi are acest dar de a insufla încredere partenerilor săi şi de a eficientiza tot ceea ce aceştia pot da mai bun în sala de spectacol, printr-un act dirijoral care acţionează ca un liant între energiile artistice ale protagoniştilor.




 Toate articolele despre Clickantabil


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


Alte articole

 O revelaţie în Paiaţe de Leoncavallo, Oltea Şerban-Pârâu
 Corul de copii radio... cu licurici în priviri, Oltea Şerban-Pârâu, un interviu cu Voicu Popescu
 Orchestra Română de Tineret în concert extraordinar la Istanbul de Ziua Naţională a României, 2017, Virgil Oprina
 Avem voci pentru Madama Butterfly de Puccini, Oltea Şerban-Pârâu
 Rigoletto de Verdi la Opera Naţională Română din Cluj, Oltea Şerban-Pârâu
 Toate articolele despre Clickantabil


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer