Un apel vine de la o femeie despre care Asger află destul de repede că tocmai fusese răpită de fostul soţ, cu care are doi copii. De aici începe Den skyldige / The Guilty / Vinovatul, lungmetrajul de debut al danezului Gustav Möller, un thriller psihologic cum nu-s prea multe în cinematografia recentă.
Dacă vi se pare că filmele româneşti de Nou Val sunt minimaliste, aflaţi că Möller îşi construieşte pelicula de aproape o oră şi jumătate practic cu un singur actor care vorbeşte la telefon. Când la cască, când la mobilul personal. În rest, voci. A femeii, a bărbatului, a fetiţei celor doi, a câtorva alţi operatori de 112, a partenerului alături de care Asger va apărea în proces. În plan ultra-secund, chipurile câtorva colegi de birou care intervin rareori.
85 de minute de tensiune pură pe care uluitorul actor care este Jakob Cedergren o susţine doar din priviri, din voce şi din câteva, rare, gesturi. 85 de minute de încăpăţânare a unui om care refuză să abdice în faţa răului ce ameninţă vieţi, rău pe care are mereu senzaţia că îl poate împiedica până la urmă. La capătul încăpăţânării, un deznodământ de Sherlock Holmes şi întâlnirea cu propriul sine, pe care Asger îl rătăcise undeva, între incidentul care i-a adus retrogradarea, soţia care nu îi mai este acasă şi viaţa care şi-a pierdut limpezimea.
Universul sonor, subliniat de pasaje de muzică originală, se îmbină impecabil cu succesiunea nesfârşită de prim-planuri oferite de camera lui Jasper Spanning. De la Poliţist, adjectiv încoace, n-am mai părăsit sala de cinema impregnat de chipul unui actor, în a cărui conştiinţă am plonjat până în cele mai negre cotloane.
Lumina din spatele uşii de final marchează armistiţiul. Lupta pentru păstrarea propriei umanităţi e fără sfârşit.