Drama pe care aceasta o trăieşte în rutina de zi cu zi - munca solicitantă de la o firmă de fast food şi creşterea celor doi copii - exclude orice posibilitate pentru o viaţă personală. Când această ocazie se iveşte, sub chipul unui bărbat divorţat, Regina se vede nevoită să aleagă între sentimentele ei şi familie. Povestea convergentă pe care filmul o ridică la fileu, aceea a unei mame singure şi a fiului ei adolescent (care se luptă cu sine să nu ajungă după gratii, asemeni tatălui său), nu aduce mai nimic nou în materie de scenariu. Conflictele interioare şi problemele de natură etică pe care personajele le trăiesc în film, dau senzaţia unui déjà vu, care, totuşi, nu anulează intensitatea trăirilor. Problemele la nivel de comunicare, prezente atât în relaţia mamă-adolescent sau iubită-iubit, adâncesc şi mai mult dramatismul filmului. Temerile în jurul cărora se roteşte universul Reginei - aceea de a nu-şi vedea fiul după gratii sau aceea de a nu rămâne singură - nu o scutesc pe aceasta de suferinţa înfăptuirii acestor angoase. Puterea de a trece peste fiecare lovitură a vieţii o determină pe Regina să renunţe tot mai mult la ceea ce înseamnă ea, ca femeie. Nici resemnările şi nici regretele nu par să mai restabilească echilibrul în sânul familiei, doar puterea de a merge înainte.
Amalgamul de trăiri pe care fiecare episod din viaţa personajelor îl creează caută să marcheze o ruptură dureroasă şi iminentă între emoţii şi gândire raţională, între afecte şi responsabilitate, între sacrificiu şi mulţumire de sine. Însă niciunul dintre aceste raporturi nu pare să rămână complet divizat în faţa sentimentului agapic de iubire.