Prima dată când am ascultat conştient muzica lui a fost prin clasa a VIII-a; era Simfonia No. 40, iar primele acorduri mi s-au părut cel mai bun debut de simfonie dintre toate câte au fost scrise până acum. După aceea au urmat operele, concertele şi celelalte simfonii. Nu am epuizat universul muzical al lui Mozart până acum, nici nu mi-am propus acest lucru, nu sunt genul de fan înrăit şi habotnic, care ascultă tot ce-a scris un compozitor; dar ştiu că muzica lui m-a salvat de nenumărate ori din cele mai negre pase sufleteşti, sau, din contra, mi-a întreţinut starea de voie bună atunci când o voiam prelungită.
Dacă ar fi să definesc în câteva cuvinte geniul lui Mozart aş porni de la trei cuvinte: curte, Salzburg şi bomboane. De curţile regale este legat destinul lui, pentru că a fost un compozitor care a scris la comandă, iar muzica lui a înveselit saloanele imperiale ale epocii. Dar, în alt sens, Mozart este imperatorul, este împăratul muzicii culte, cel la care toţi aspiranţii la statutul de compozitor se raportează ca fiind întruchiparea perfecţiunii. În Salzburg şi-a trăit tinereţea, acolo a învăţat să cânte la orgă, ajungând unul dintre cei mai buni organişti ai epocii sale (paradoxul fiind că el a compus pentru clavecin şi nu pentru orgă). Ce legătură există între bomboane şi Mozart? Nu cred că mai este nevoie să aduc aminte de celebrele bomboane pe care le găseşti în orice cofetărie vieneză, sau despre cofetăria Amadeus Mozart din Cluj-Napoca, ba cred că există şi prin Bucureşti un loc care-i poartă numele; spaţii unde se ascultă muzica lui şi se savurează dulciuri realizate după reţete vieneze. Dar, dincolo de asta, pentru mine muzica lui Mozart este precum o bomboană fondantă: dulce, cu miez uşor crocant, care se cere degustată îndelung, savurată pe îndelete, fără grabă şi care-ţi oferă noi şi noi senzaţii, o desfătare pentru simţuri.
Fascinaţia pe care o exercită muzica lui Mozart asupra mea cred că derivă din acel joc cu spaţiile şi timpurile care i-a reuşit atât de bine! Ce-a scris el este atemporal, frecventabil în orice timp al creşterii noastre - poţi linişti un copil neastâmpărat cu muzica lui, la tinereţe poţi să-ţi cucereşti aleasa sau alesul inimii cu Flautul fermecat, iar la maturitate poţi să-ţi savurezi paharul de demisec ascultând unul dintre concertele lui de cameră. Pe de altă parte, muzica lui Mozart nu e de ascultat neapărat într-o anumită formulă - poţi să te izolezi în cea mai profundă solitutidine şi să asculţi Requiemul (dintre toate cele scrise până acum, evident că este primul în top), dar poţi să socializezi având în fundal una sau alta din ariile lui celebre, cântate de voci sonore, impetuoase.
Tiberiu Soare, un mare iubitor al muzicii mozartiene şi un foarte bun cunoscător al universului sonor creat de acesta, spunea: "Titlul conferinţei, W.A. Mozart: Alchimia sunetelor, nu a fost ales dintr-o strategie de marketing. Când l-am ales, chiar mă gândeam la o transmutaţie a sunetelor. Cred că felul în care Mozart privea şi simţea muzica era o combinaţie a multor elemente, din care putea obţine nişte compoziţii sublime. Mozart se folosea de elementele ce dau naştere compoziţiilor pentru a obţine o muzică transfigurată. Eu cred că el, la un moment dat, poate undeva în copilărie, în perioada în care se suia în poala împărătesei şi îi cerea bomboane, a avut o viziune a paradisului, iar toată creaţia lui muzicală este o încercare de a recupera şi de a descrie ceea ce a simţit atunci. Imaginea lui Mozart-copilul a rămas atât de adânc întipărită în imaginarul colectiv, încât e aproape imposibil ca undeva, la nivel subliminal, să nu fie, de fapt, şi ceva adevărat." (Tiberiu Soare, Nouă poveşti muzicale, Fundaţia Calea Victoriei, 2016, pp. 51-52)
Festivalul Internaţional George Enescu - Ediţia 2019 are în program multe lucrări scrise de Mozart, care vor fi prezentate în diferite formule melomanilor. Prima întâlnire cu muzica acestuia va fi pe 2 septembrie 2019, la Ateneul Român, unde Joyce Didonato va cânta arii scrise de Mozart, Rossini, Berlioz şi Händel.
Pe 5 septembrie 2019, la Sala Radio din Bucureşti, Orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca, condusă de Lera Auerbach va avea în repertoriu şi Mozart-Auerbach Zweifacher Traum (Vis dublu) pentru vioară, pian şi orchestră de cameră.
Pe 7 septembrie 2019, la Ateneul Român se va auzi Sonata pentru vioară şi pian KV 378, în interpretarea Juliei Fischer (vioară) şi a lui Henri Bonamy (pian).
Pe 18 septembrie 2019 va fi celebrul eveniment Mozartweek In Residence, la Teatrul Excelsior, moment când se vor auzi sonatele lui Mozart în cele mai neaşteptate interpretări.
Pe 20 septembrie 2019, Mozartweek In Residence se mută la Ateneul Român, unde Camerata Salzburg va interpreta Simfonia no. 35 in D major K 385, "Haffner" (part 1 and 2).
Pe 21 septembrie 2019, la Ateneul Român, se vor auzi acordurile din Concertul pentru pian no 19 în F m/ajor KV 459., în interpretarea Orchestrei de Cameră Mahler.
Pe 22 septembrie 2019, tot la Ateneul Român, dar în interpretarea Orchestrei de Cameră din Basel, la pupitrul dirijoral fiind Giovanni Antonini, se va auzi Don Giovanni.
E o ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu generoasă cu iubitorii muzicii lui Mozart. Diversitatea compoziţiilor abordate, diferitele formule de concert şi locurile unde melomanii se vor putea reuni ca să asculte Mozart, iată câteva date care fac din ediţia 2019 a festivalului una aparte. Rămâne să vedem dacă artiştii se vor ridica la înălţimea aşteptărilor melomanilor. Speranţa mea este că vom avea parte de experienţe unice, ceea ce mă determină să număr zilele rămase până la debutul festivalului.
Descarcă programul Festivalului George Enescu 2019 aici..