Agenda LiterNet 
Cronici film Articole diverse
Anglia-Franţa 3-3 (3-6 după 11 m)
Andrei Creţulescu
Apropo TV, decembrie 2005
Nu, n-aţi greşit adresa şi nu, nu m-am convertit în microbist. Dar când eşti asaltat de festivalurile de film english & french (din care se iau în considerare NUMAI titlurile bifate la faţa locului) te apucă pofta de clasamente şi departajări. Poftă bună!
Festivalul britanic începe cu o ratare copioasă, anume My Summer of Love, parte fabulă religios / caraghioasă, parte manifest pentru emanciparea sexuală la ţară, revine însă şi punctează cu Dead Man's Shoes, răzbunare şi căinţă la firul ierbii, cu şi despre Paddy Considine, mai Travis Bickle ca niciodată: 1-0. Creep, colaj sângeros, viguros şi sănătos de debut, ridică scorul la 2-0, dar Code 46, mumbo-jumbo antonionian cu pretenţii şi buget, ratează cu poarta goală. Noroc cu rezerva Frozen, poem simbolic à la Don't Look Now, care înscrie când nimeni nu mai credea: 3-0.
În ceea ce-i priveşte, francezii încep şi ei cam leşinat, cu Marşul împăratului - mulţi pinguini, multă gheaţă, prea mult VO, bref, ocazii nefructificate, şi continuă şi mai rău, cu Brice de Nice, comedie cu surferi puberi şi pasionaţi de Point Blank, pe lângă care Cheech & Chong sunt doctori docenţi. Costa-Gavras apare însă de nicăieri şi punctează sec cu Le Couperet, satiră noir ucigătoare, după o cărţulie de Donald Westlake şi cu un Jose Garcia ferpect: 3-1. Josiane Balasko înscrie surâzând pentru 3-2 cu L'ex femme de la vie, triunghi uşor teatral dar foarte emoţionant, unde pseudonimele scriitorului Lhermitte fac toţi banii... la propriu, iar Narco, fantezie între satiră şi BD transferată de la belgieni, egalează în aplauzele trioului de atacanţi Poelvoorde-Canet-Van Damme (fără glumă): 3-3.
Meci egal? Nu - francezii vor victoria, cupa şi campionatul, aşa că-l scot de la vestiare pe veteranul Jacques Tati, care înscrie elegant şi fără efort cu Trafic, road-movie delirant, Parade, (anti)film testament, şi, mai ales, cu Playtime, capodoperă vizionară imposibil de egalat: 3-6, scor final. Noroc că văzusem pe vremuri celelalte bijuterii marca Tati (Jour de Fete, Les vacances de M.Hulot, Mon Oncle) altfel aveam scor de maidan. În orice caz, graţie acestui cineast de geniu (pe care n-am timp şi nici spaţiu să-l omagiez cum se cuvine, drept care recomand cu căldură articolul din Dilema Veche semnat Cătălin Moise), sărbătoarea filmului francez îşi merită în sfârşit numele.
Festivalul britanic începe cu o ratare copioasă, anume My Summer of Love, parte fabulă religios / caraghioasă, parte manifest pentru emanciparea sexuală la ţară, revine însă şi punctează cu Dead Man's Shoes, răzbunare şi căinţă la firul ierbii, cu şi despre Paddy Considine, mai Travis Bickle ca niciodată: 1-0. Creep, colaj sângeros, viguros şi sănătos de debut, ridică scorul la 2-0, dar Code 46, mumbo-jumbo antonionian cu pretenţii şi buget, ratează cu poarta goală. Noroc cu rezerva Frozen, poem simbolic à la Don't Look Now, care înscrie când nimeni nu mai credea: 3-0.
În ceea ce-i priveşte, francezii încep şi ei cam leşinat, cu Marşul împăratului - mulţi pinguini, multă gheaţă, prea mult VO, bref, ocazii nefructificate, şi continuă şi mai rău, cu Brice de Nice, comedie cu surferi puberi şi pasionaţi de Point Blank, pe lângă care Cheech & Chong sunt doctori docenţi. Costa-Gavras apare însă de nicăieri şi punctează sec cu Le Couperet, satiră noir ucigătoare, după o cărţulie de Donald Westlake şi cu un Jose Garcia ferpect: 3-1. Josiane Balasko înscrie surâzând pentru 3-2 cu L'ex femme de la vie, triunghi uşor teatral dar foarte emoţionant, unde pseudonimele scriitorului Lhermitte fac toţi banii... la propriu, iar Narco, fantezie între satiră şi BD transferată de la belgieni, egalează în aplauzele trioului de atacanţi Poelvoorde-Canet-Van Damme (fără glumă): 3-3.
Meci egal? Nu - francezii vor victoria, cupa şi campionatul, aşa că-l scot de la vestiare pe veteranul Jacques Tati, care înscrie elegant şi fără efort cu Trafic, road-movie delirant, Parade, (anti)film testament, şi, mai ales, cu Playtime, capodoperă vizionară imposibil de egalat: 3-6, scor final. Noroc că văzusem pe vremuri celelalte bijuterii marca Tati (Jour de Fete, Les vacances de M.Hulot, Mon Oncle) altfel aveam scor de maidan. În orice caz, graţie acestui cineast de geniu (pe care n-am timp şi nici spaţiu să-l omagiez cum se cuvine, drept care recomand cu căldură articolul din Dilema Veche semnat Cătălin Moise), sărbătoarea filmului francez îşi merită în sfârşit numele.
0 comentarii
Resurse
Alte articole de Andrei CreţulescuAlte articole
Ana Ularu joacă în filmul Susannei Bier, câştigătoare a Oscar-ului 2011, Comunicat de presă 1 Mai - Ziua Filmului Românesc la HBO, Comunicat de presă The Kids are All Right, Potiche, Oameni şi zei şi Soul Kitchen - 4 dintre cele mai bune filme ale anului 2011, acum pe DVD, Comunicat de presă United Productions of America - Marea schimbare din animaţia americană a anilor '50, Ela Duca Protest - Proiecţie şi dezbatere, Comunicat de presă Toate articolele despre Articole diverseSCRIEŢI LA LITERNET
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.
PUBLICITATE
© 2001-2012 Asociaţia LiterNet®. Toate drepturile rezervate
Design: Bogdan Gheorghe
Publicitate: Web Hosting | Vremea