Cînd eram mic, a existat un film cu un titlu pe care-l ţin minte şi astăzi (nu mai ţin minte filmul!): Dacă e marţi, e Belgia. Cred că era despre fotbal şi - pesemne - se petrecea în Belgia, într-o marţi.
Cînd vine luna mai îmi răsar în cap, ca nişte ghiocei întîrziaţi, trei versuri din Margareta Pîslaru ("Ninge-n luna mai/Măi ce mai ce mai/Măi ce mai ninsoaaareee..." - Doamne fereşte!) şi un îndemn lăsat moştenire de strămătuşă-mea, care era cam franţuzită ("En mai, fais ce qui te plaît"). Iar lucrul cel mai plăcut pe care-l poţi face în mai este să mergi la festivaluri. De film. (Dacă eşti cinefil.)
Ai de unde alege. Primul - cronologic - e "Festivalul filmului european". În general, festivalul european e cam oficial - un fel de "meniu fix" stabilit de funcţionarii europeni... Acuma, nu ştiu cît mai iubiţi voi Europa asta, da' filmele-s faine. Nu trebuie ratat Hable con ella, multipremiatul film al lui Almodovar.
În plin festival începe altul - ce-i drept nu la Bucureşti, ci la Cannes. În 2003, lumea moare de curiozitate să vadă ce-a mai născocit Lars Von Trier după ce s-a făcut (în fine!) cu o Palme d'Or pentru Dancer in the Dark; ultimul titlu (Dogville) se-anunţă tare, mai ales că în el joacă proaspăta oscarizată Nicole Kidman... O va pune sadicul de LVT să sufere, ca pe Bjork şi Emily Watson? Tot ce se poate, şi abia aşteptăm. Tot la Cannes (se pare că) va veni - probabil pe ultima sută de metri - şi hongkonghezul Wong Kar-wai, al cărui In the Mood for Love a primit două premii şi-a fost un succes peste tot.
În fine, cine zice "mai", se mai gîndeşte la Cluj! Festivalul Transilvania (TIFF, pentru cunoscători) e la a doua ediţie, după cea de anul trecut care a fost rupere. Cu o selecţie parcă şi mai şi, TIFF-ul se va desfăşura în ultima săptămînă a lunii, cînd cinefilii "puri & duri" iau trenul spre capitala Transilvaniei. Şi uite-aşa se termină maiul, făcînd valuri din festivaluri...