Dan Lupu: Colaborarea cu Goethe-Institut vine într-un moment important pentru tine, pentru a sublinia parcă schimbarea prin care ai trecut: te-ai mutat la Berlin pentru a prelua directoratul executiv al CICAE - Confederaţia Internaţională a Cinematografelor de Artă. Spune-ne dacă/cum se reflectă asta în alegerile pe care le-ai făcut pentru programul Zilelor Filmului German!
Boglarka Nagy: Când am acceptat să mă ocup de selecţia filmelor ştiam că voi avea un an extrem de plin de proiecte şi muncă, dar nu m-am gândit că m-aş muta din ţară sau că voi începe alt capitol la Berlin. Selecţia a fost realizată aproape în integralitate înainte de plecare. Am schimbat un singur titlu când am adăugat Gundermann. Am vrut să includ în selecţie filmul care a câştigat premiul asociaţiei cinematografelor de artă din Germania, AG Kino Gilde la Leipziger Filmkunstmesse. Mi s-a părut o alegere interesantă, fiind un film mai accesibil, cu multă muzică, dar care are şi o componentă istorico-culturală şi cu povestea căruia cred că poate rezona şi publicul din România.
D.L.: Ce s-a schimbat odată cu mutarea la Berlin?
B.N.: S-a schimbat totul: într-o lună jumătate a trebuit să-mi găsesc apartament, să mă ocup de hârtii, să găsesc succesor la Bucureşti şi să particip la întâlniri pregătitoare la Berlin în paralel şi să renunţ la multe lucruri în viaţa mea. Nu e uşor să pleci dintr-un loc pe care îl iubeşti şi unde lucrezi cu colegi şi colaboratori care îţi sunt apropiaţi. La Bucureşti am stat aproape tot timpul la Elvire Popesco sau în zonă. De când am început să lucrez la Confederaţia Internaţională ale Cinematografelor de Artă trebuie să mă ocup mai mult de lucruri care ţin de politică culturală şi sunt destul de mult pe drumuri. Încă nu mi-am găsit locurile preferate în oraş.
D.L.: Ştiu că ai un program extrem de încărcat, însă ai apucat să ţi se facă dor de ceva de aici?
B.N.: Mi-e dor de căldura de Bucureşti şi de prietenii mei. Mi-e dor de Cinema Elvire Popesco şi de pisica noastră. Şi de pisicile din centrul Bucureştiului. Mi-e dor de sentimentul de familiar.
D.L.: Ai manageriat o perioadă îndelungată Cinema Elvire Popesco iar la #ZFG13 e prima dată când te vei întoarce, ca invitat. Cum crezi că va fi? Ai emoţii?:-)
B.N.: Am emoţii, dar am şi sentimentul că mă întorc acasă. Cred că îmi va face bine că pot revedea cinematograful şi echipa fantastică care îi dă viaţă.
D.L.: Dacă ar fi să caracterizăm cele 12 filme din programul #ZFG13 din 2018 printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?
B.N.: Dacă ar fi două cuvinte: "Quo vadis?"
D.L.: La ce film m-ai invita la #ZFG13?
B.N.: Pe tine te-aş invita la 3 zile la Quiberon.
D.L.: Ştim cu toţii că filmele în Germania se distribuie aproape exclusiv dublat, cât de uşor crezi că va fi pentru un public nevorbitor de germană să relaţioneze cu filmele selectate în 2018?
B.N.: Din fericire la noi nu se dublează filmele şi oamenii sunt obişnuiţi cu subtitrările. Cred că majoritatea titlurilor din selecţie pot fi abordate de un public local fără probleme. La urma urmei nici eu nu sunt germană şi am rezonat cu ele, deci ar trebui să fie accesibile şi altora.
Zilele Filmului German sunt organizate de Goethe-Institut şi în 2018 au loc între 23-29 noiembrie la Cinema Elvire Popesco.