Făclia / decembrie 2018
Festivalul Teatrelor Naţionale, Cluj, 2018
Aliniat tendinţelor actuale de înscenare şi prefigurare critică a valenţelor alegoriei sociale se dovedeşte a fi Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Chişinău. Parabola unei cetăţi bântuite de năravurile dictatoriale ale unui vodă Nicolaus degenerat, căzut în dizgraţie publică, se instalează convingător pe scenă în montarea regizorului Petru Hadârcă pe textul Balamucul vesel al jurnalistului şi al omului politic moldovean S.T. Burke. Aluziile la evenimentele prin care a trecut societatea basarabeană / românească după căderea comunismului sunt evidente.

Spectacolul demarează greoi prin pâcla colajelor pline de conotaţii cu substrat, unde sunt invitaţi eroi livreşti şi duhuri shakespeariene, dar prinde avânt sub impulsul instigator al lui Yorick, "conducătorul revoltei permanente", lider al manifestanţilor revoltaţi, personaj duplicitar, preocupat de avantaje personale şi de manevrarea maselor. În interpretarea lui Alexandru Pleşca, Yorick e tipul revoluţionarului-bufon renăscut în vremuri tulburi, voluntar şi demagog deopotrivă. El luptă pentru oameni şi se îndeasă la bucate. Yorick e bufonul politic în acţiune, avid de putere, decis să-l detroneze pe Nicolaus.

Structura de colaj eseistic impune o alternanţă de scene disparate, legate între ele prin interludii muzicale sugestive (instrumentişti aşezaţi pe un suport deasupra "arenei de luptă") şi prin personaje dubioase, ilare, participante la acelaşi circ politico-social, prezentat ca sinteză a damnaţiunii unei epoci. Imixtiunea dintre arhaicitatea livrescă şi contemporaneitatea bulversantă naşte ridicolul, promovat cu măsură însă, nestrident, dar suficient de colorat ca să marcheze momente importante din derularea acţiunii. Lozinci copiate după pancartele străzii sunt prezente ca sintagme sau şabloane istoricizate deja, ce cu un gust amar mai pot stârni râsul eliberator. Lupte de stradă, poliţişti cu cagulă, demonstranţi cu steaguri umplu scena într-o agitaţie continuă. Un "poet ermetic" beat şi confuz îşi citeşte la microfon "capodopera" rizibilă - Nicolae Suveică. Un duhovnic, Ion Mocanu, e şi manipulator ordinar. Nicolaus "cap de familie" e Anatol Durbală. Valdemar, "ministru de pe oala de noapte", e Valentin Zorilă. Ofelia, interpretată de Angela Ciobanu, îl adăposteşte pe Valdemar la ea acasă, după protestele din piaţă. "Clarvăzătoarea şi supraveghetoarea de balamuc" e Mihaela Strâmbeanu. Doi orfani sunt Ghenadie Gâlcă şi Draga-Dumitriţa Drumi. Doi bătrâni adorabili sunt Dina Cocea (stranie coincidenţă!) şi Nicolae Darie.

Ca notă de final, trebuie precizat şi că discuţiile de la sfârşitul spectacolului prezentat în cadrul Festivalului Teatrelor Naţionale, Cluj, 2018 s-au încheiat într-o caldă atmosferă de prietenie şi speranţe confraterne.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus