Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Despre morţi numai de bine

Dumnezeu cu Ro-mila - Despre morţi numai de bine


Alex. Leo Şerban

Libertatea, decembrie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Claudiu Romila este un regizor debutant, care se pare că a fost mai mult actor pînă acum - cînd a debutat, în fine, cu Despre morţi numai de bine, un film avînd la bază un "scenariu literar" semnat Stelian Tănase. Vestea bună este că scenariul a renunţat să pretindă că e literar, devenind un simplu scenariu de film poliţist, plasat în lumea interlopă şi politică (cele două rimează, probabil "literar"), cu traficanţi de droguri, trafic de influenţă, şefi de partide politice, soţii de şefi de partide politice care trăiesc cu bodigarzii, poliţişti conştiincioşi, ziariste ambiţioase, o crimă - ingrediente din care un regizor ok ar fi putut scoate, e drept, nu o capodoperă, ci un film mediocru.

Vestea proastă e că sînt mai multe veşti proaste: filmul e, pe alocuri, hilar de prost, actorii (cu o excepţie: Victoria Cociaş) joacă telefonat, ca-n telenovele, o urmărire cu maşini e-atît de lungă că-ncepi să bîţîi din picioare, iar povestea e sucită şi-nvîrtită pînă cînd se duc naibii şi miza poliţistă, şi cea politică... Una peste alta, despre "Despre morţi numai de bine" nu poţi zice nimic de bine. Decît dacă ar fi un film mort. Şi e - născut mort!

Am mai spus-o şi o mai spun: avem nevoie de filme de gen. Poliţiste, musicaluri sau comedii, e loc pentru toate în cinematograful nostru sărăcuţ. Există o singură condiţie: să fie făcute cu profesionalism. În filmul debutantului Romila, profesionistă e doar imaginea veteranului Florin Mihăilescu (care se încăpăţînează să se prezinte ca "director de fotografie", deşi termenul corect este: "de imagine"). În rest, nimic nu se leagă, totul se destramă. Impresia e de film de televiziune, care - dintr-un viciu de CNC - a ajuns pe marile ecrane, în căutarea unui public pe care nu l-ar fi avut în veci la televiziune. Nu doar că povestea - la rigoare, plauzibilă - e povestită prost. Nu doar că există clişee peste clişee, care-ţi sar în ochi pentru că altceva n-are ce să-ţi sară. Nu doar că actriţa pusă să o joace pe ziarista care investighează "cazul" ar fi mai la locul ei aducînd tava într-un sitcom. Marea problemă a acestui film este că nu reuşeşte nici măcar să fie mediocru!



 Toate articolele despre Despre morţi numai de bine

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Nimic! - Despre morţi numai de bine, Laurenţiu Brătan
 Despre morţi numai de bine - să rîdem la o radiografie a societăţii româneşti, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer