Un film care se deschide cu o serie de cadre sinestezice - în care imaginea celestă a mării spumoase de norii, pare să se contopească cu imaginea terestră a crestelor stâncoase, îmbibate cu noroi, al unui paradis pierdut - în care îşi au tabăra membrii grupării Monos, care aparent formează un grup de adolescenţi, care sfidează sistemul, într-un joc obsesiv de-a armata. Totuşi, lungmetrajul lui Alejandro Landes este unul destul de greu de digerat în gândirea noastră occidentală, ţinând cont de faptul că, prezintă o realitate brutală a ceea ce înseamnă lupta pentru supravieţuire, atunci când în discuţie nu intră doar mecanismul de susţinere a unei anumite ideologii subversive, ci însăşi lupta pentru viaţa.
Monos, o grupare fanatică, din Columbia, compusă din opt adolescenţi, îşi omoară timpul cu antrenamentele epuizante şi supravegherea unei ostatice din Occident. Această grupare de "gherilă" - clădită pe supunere şi disciplină, educată în limitele slujirii regulilor grupării central, "The Organization" - începe să se dezbine, în urma sinuciderii şefului lor. Odată stricat echilibrul obedient al grupului, apare şi lupta pentru putere - cine va fi noul lider şi care vor fi noile reguli? Modul în care Alejandro Landes surprinde haosul instaurat în Monos, alături de ritualurile transgresării interdictului supunerii, este redat într-o notă atroce, care denotă teroare şi răzvrătire. Mecanismul de intimidare, în care aceste sisteme reziduale îşi marchează existenţa în conştiinţa occidentală, prin diferite acte de răpire, este ironizat de scena sarcastică inserată de către regizor - scenă care evocă viaţa unei familii columbiene, din pădure, urmărind emisiuni de cultură despre Germania. Cadrul noroios şi lugubru în mijlocul căruia Alejandro Landes construieşte imaginea ierarhică a binarităţii viaţă-moarte, scoţând la lumină latura animalică şi întunecată a naturii umane, pervertită de gustul puterii, dă senzaţia unui thriller dinamic, în care abuzul de autoritate, transpus în acţiunile sângeroase ale unor copii, denotă mutilarea inocenţei acestora, de gesturile extreme şi inconştiente ale adulţilor.
Drama acestor ţinuturi, unde opţiunile de viaţă / supravieţuire par să fie destul de limitate, dă naştere aşa numitelor societăţi / grupuri închise, unde violenţa, regresul şi comportamentul anarhic, contribuie la construirea acestor sisteme binare şi opresive între culturi.
Descarcă programul TIFF 2019 aici..