Rocket Man este un cîntec din 1972 interpretat şi compus de Elton John. Acesta dă şi numele fanteziei muzicale care s-a inspirat din viaţa artistului. El nu s-a numărat neapărat printre favoriţii mei (îmi plac unele cîntece de-ale lui, şi nu puţine, dar nu i-am urmărit cariera din perspectiva unui fan înfocat). Cu toate acestea, filmul Rocketman este bine făcut şi merită văzut chiar dacă nu îl iubiţi total pe Elton John. Mie mi-a plăcut. Ce nu mi-a plăcut este că aş fi preferat să îl aud pe el mai mult: e prea puţin folosită vocea lui pe coloana sonoră, cel care cîntă e actorul Taron Egerton. Elton John, care este producătorul executiv al peliculei, l-a sfătuit să nu se străduiască să îl imite prea tare, ci să realizeze propria lui versiune a personajului.
Ce a ieşit? Un rol care convinge, chiar dacă nu seamănă 1:1 cu artistul pe care îl interpretează. La fel de reuşite sînt părţile propriu-zise de musical, din cînd în cînd actorii îşi dau replica pe note şi sînt momente de coregrafie cu dansatori ce vor fi apreciate de iubitorii genului.
În privinţa pieselor folosite pe coloana sonoră, cei care iubesc baladele lui Elton John nu vor regăsi Nikita sau Sacrifice, dar e acolo fantasticul duet cu Kiki Dee, Don't Go Breaking My Heart şi Crocodile Rock, un cîntec de la începutul anilor '70 şi de care mi-amintesc că îl aveam pe o casetă audio. Finalul poveştii e marcat muzical cu altă piesă pe care o ascult oricînd cu plăcere: I'm Still Standing, lansată în 1983.
Realizatorii Rocketman au dorit ca filmul să aibă ca standard de rating audienţa generală, însă Elton John a explicat mereu că viaţa lui nu s-a încadrat în acest standard de rating şi nu are cum să respecte acest lucru. Aşa se face că în sala de cinema nu este permis accesul copiilor sub 15 ani, nici măcar cu acordul părinţilor.
Filmul începe cu artistul îmbrăcat într-un costum de scenă roşu cu aripi de înger din care cad simbolic pene. Un înger căzut. Merge la un centru de dezintoxicare şi mărturiseşte: sînt Elton Hercules John, dependent de droguri, de sex, de cumpărături; am probleme cu consumul de alcool şi sînt bulimic. Consiliera îl întreabă: cum erai cînd ai fost copil? Şi de aici începe călătoria înapoi în timp în viaţa şi cariera unuia dintre cei mai apreciaţi şi bogaţi cîntăreţi din lume. Pe numele lui real Reginald Dwight, viitorul artist a fost un copil precoce, un fel de Mozart cu o memorie muzicală foarte bună şi care în momentul în care atingea apăsat clapele pianului pentru primele măsuri capta audienţa.
Muzica rock l-a atras de la bun început şi nu e de mirare că la 23 de ani era deja un star ce umplea sălile de concerte cu stilul său electrizant. Nu doar interpretarea, ci şi ţinutele excentrice asortate cu perechi de ochelari care mai de care mai neobişnuiţi (pe care îi poartă şi Taron Egerton în film, peste 50 la număr) au făcut din Elton John un artist uşor de recunoscut şi greu de ignorat.
În Rocketman Elton John pare că vrea să facă pace cu toată lumea: un tată ce l-a părăsit, o mamă ce nu i-a arătat afecţiune, un impresar pe care l-a considerat iubit (John Reid), dar care nu a vrut decît să se îmbogăţească de pe urma lui şi care i-a spus direct: "Voi primi 20 la sută din drepturile de difuzare a pieselor tale şi după ce te vei sinucide". Lipsa de iubire pare să fi fost constanta vieţii lui Elton John. Pe de altă parte, are sinceritatea să recunoască şi că "Prima oară m-am purtat ca o jigodie prin 1975, şi de atunci o ţin tot aşa". Singurul prieten adevărat, ce i-a stat alături necondiţionat, este Bernie Taupin. El a scris versurile celor mai multe din cîntecele lui Elton John şi este omul care l-a susţinut cel mai mult.
Rocketman este moralizator, îţi spune cît de jos poţi cădea cînd pierzi controlul. Ne arată însă şi faptul că atunci cînd vrei, te poţi ridica şi poţi străluci din nou. Sir Elton John is still standing.