Radio Cluj / august 2019
The Lion King / Regele Leu
Se împlinesc 25 de ani de cînd studiourile Disney au adus pe ecran una dintre cele mai iubite animaţii din toate timpurile: povestea micului pui de leu Simba, care după moartea tatălui său, Mufasa, parcurge drumul căutării de sine pentru a-şi recîştiga locul suprem hărăzit prin naştere, acela de stăpîn peste animalele din ţinutul său. Versiunea din 1994 a The Lion King / Regelui Leu a cîştigat două premii Oscar şi două Globuri de Aur şi a încîntat generaţii întregi de copii. Erau de toate acolo: personaje simpatice, voci convingătoare (preferatul meu pentru expresivitate era Jeremy Irons în rolul lui Scar, leul uzurpator care îşi omoară, shakespearian, fratele pentru a cuceri tronul regatului), cîntece cu lipici şi întîmplări pline de învăţăminte. Haz atît cît îi trebuie unui desen animat ca să te binedispună şi emoţie multă, cît să te înduioşeze.

De ce ar încerca în 2019 studiourile Disney să încoroneze un nou Rege Leu? Îţi garantează cineva că poţi reedita succesul pe care l-ai avut acum un sfert de secol, cu originalul? Normal că nu ai de unde să ştii dacă vei cuceri din nou publicul, dar nimeni nu te împiedică să încerci. Numai în acest an, 2019, am avut pe ecrane două remake-uri după filme de animaţie celebre, Dumbo şi Aladin, asta după ce anii trecuţi au fost readuşi din nou la viaţă Cenuşăreasa, Frumoasa şi Bestia sau eroii din Cartea Junglei. Să fie o modă, aceasta de a revizita personaje clasice? Cred că e mai degrabă nevoia de întîlnire cu vechi cunoştinţe. Cu toţii căutăm locuri în care ne simţim în siguranţă, ne refugiem în inocenţa copilăriei şi ne hrănim cu amintiri frumoase. Pe asta cred că mizează producătorii de la Disney atunci cînd decid să reînvie poveşti deja spuse. Pe faptul că iubirile adevărate nu mor niciodată. Iar Regele Leu a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai îndrăgite desene animate din istoria cinematografiei.

Atunci cînd filmele au continuări sau remake-uri apare inevitabil comparaţia cu primul film din serie sau cu originalul. Mai ales atunci cînd te raportezi la o capodoperă, există riscul ca noua producţie să nu placă tuturor şi să iasă un pic şifonată. Cam aşa se întîmplă şi cu Regele Leu, versiunea pe stil nou. Cea mai frecventă critică ce i se aduce se referă la faptul că ar fi lipsită de emoţie, că "nu ar avea suflet". Sincer, cred că este o exagerare. Cu un buget de 250 de milioane de dolari, noul film produs de Disney poate vrăji spectactorii de orice vîrstă, cu condiţia să mergi la cinema cu inima deschisă şi să nu fii prea conservator, chiar dacă eşti profund ataşat de versiunea din 1994. I s-a mai reproşat lipsa de originalitate. Povestea, replicile şi cîntecele din Regele Leu sînt aproape identice cu originalul. Ce se schimbă sînt vocile (cu excepţia lui James Earl Jones, pentru rolul lui Mufasa, la varianta în limba engleză) şi modalitatea tehnică de realizare. Tehnologia utilizată se numeşte CGI (computer generated imagery, adică imagini generate de calculator), astfel că pe ecran avem animale "vii" sau ceea ce se cheamă "live action". Leii, hienele, antilopele, papagalul Zazu sau suricata Timon, toate animalele arată realist, ca într-un documentar de pe National Geographic. Iar rezultatul este cu adevărat spectaculos. Micul pui Simba este absolut adorabil. Dacă este ceva cu care toată lumea a fost de acord, public şi critici de specialitate deopotrivă, este faptul că imaginea din Regele Leu este extraordinară şi merită toate laudele. Peisajul este recreat de aşa manieră încît îţi dă impresia că eşti în inima Africii, iar efectele pe computer au reconstituit aşa de veridic vietăţile din poveste că dacă întinzi mîna către ecran aproape că ai putea să le mîngîi drăgăstos pe blană. Asta dacă nu cumva i se năzare chiar atunci lui Simba să îşi testeze răgetul regal şi să te facă să îngheţi de frică!

Cum se descurcă Beyoncé în rolul tinerei leoaice Nala nu ştiu să vă spun, pentru că în cinematograful Florin Piersic din Cluj, unde l-am văzut eu, Regele Leu rulează dublat în limba română. Din trailerul în limba engleză şi din fragmentele de pe youtube pare că a făcut faţă cu brio provocării. Cei care am văzut măcar o dată filmul din 1994 cu sonorul original nu prea avem cum să nu fredonăm în gînd "Can you feel the love tonight" sau "In the jungle, the mighty jungle the lion sleeps tonight", deşi în sala de cinema răsună traducerea românească a acestor cîntece. În fond, e şi asta o confirmare a nevoii noastre de evadare în nostalgia trecutului, atunci cînd eram copii fără griji şi cînd filosofia "hakuna matata", propovăduită de Pumba şi Timon, părea singura posibilă.

The Lion King / Regele Leu este un film pentru întreaga familie. Şi poate fi considerat o reuşită, dacă ne gîndim că noile generaţii de puşti meritau să se bucure de un film care utilizează mijloace tehnice avansate. Tehnologia l-a ajutat pe regizorul Jon Favreau să cucerească noi fani pentru o poveste clasică abordată modern şi să impresioneze părinţii care erau deja îndrăgostiţi de aventurile unui desen animat nemuritor.

Regia: Jon Favreau Cu: voci: Donald Glover, Seth Rogen, Alfre Woodard, Chiwetel Ejiofor, Keegan-Michael Key, Beyoncé Knowles, James Earl Jones

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus