Cea mai recentă reinterpretare cinematografică a Pescăruşului lui Cehov, The Seagull în regia lui Michael Mayer, a fost lansată pe ecrane în mai 2018. La mai bine de un an de la lansare, vizionarea peliculei rămâne o alegere cât se poate de potrivită pentru o după-amiază de august, sufocată de căldură.
Cele 98 de minute ale filmului surprind disconfortul şi suferinţele unui grup format atât din artişti împliniţi, cât şi din tineri aspiranţi. Saoirse Ronan (Nina), Annette Bening (Irina), Billy Howle (Treplev) şi Elizabeth Moss (Masha) formează o distribuţie remarcabilă. Evoluând cu subtilitate şi discreţie într-o producţie energetică, personajele dau uneori senzaţia că ştiu că se află într-o piesă de Cehov. Cu fiecare zâmbet, pas, privire, actorii îşi încântă privitorii.
Irina, o actriţă fermecătoare, scufundată în propriul ego. Sorin, bolnav şi mult prea pesimist. Trigorin, scriitor disperat, aflat în căutarea marii sale iubiri. Nina, iubita visătoare şi superficială. Maşa, aflată în culmea depresiei. Treplev, un tânăr pierdut pe drumul faimei, tânjind după oameni asemenea lui, dar orb în faţa Maşei, singura care îi înţelege dorinţele, visele.
Filmul nu este recomandat privitorilor care aşteaptă să le fie livrată o poveste clară, conţinând toţi paşii unei naraţiuni bine definite. Nici celor care caută o poveste cu accente scandalos-tabloide. E mai degrabă potrivit pentru visătorii după-amiezilor toride de vară, pentru cei care îşi doresc o evadare din imediat şi o meditaţie pe tema firii omeneşti.
Film de ora 3, prolog al ceaiului de la 5 şi al banalelor conversaţii despre vreme. Film despre dragoste, ură, invidie. Despre efemeritate, despre diversitatea şi unicitatea emoţiei, trecerea timpului, comedia şi drama de a fi om, de a iubi şi de a pierde. Film care poate fi privit multă vreme după ce ecranul s-a stins.
(Kassandra Veress este elevă la Colegiul Naţional "Dr. Ioan Meşotă" Braşov)