octombrie 2019
Festivalul de film de animaţie animest, 2019
"Oare muzica va mai cânta vreodată la Kabul?" Întrebarea, jumătate retorică, jumătate elegiacă, rostită de un bătrân cleric îngrozit să vadă cum biciul fanatic al talibanilor a distrus credinţa şi ţara sa, sintetizează disperarea şi speranţa acestui film emoţionant.

Beneficiind de o grafică minuţioasă şi realistă, alături de culorile frumoase şi pale ale acuarelelor, Les Hirondelles de Kaboul / The Swallows of Kabul / Rândunelele din Kabul aduce în faţa spectatorului personaje complexe, capabile de schimbare, prinse în nerostite vâltori morale. Fără accente melodramatice, fără exagerări artificiale sau condamnări în bloc, mesajul filmului atinge corzile tandre ale audienţei internaţionale.

Povestea sa gravitează în jurul vieţii matrimoniale a două cupluri. Mohsen (voce: Swan Arlaud) este un tânăr profesor de istorie, care încearcă să rămână fidel valorilor perene ale culturii într-o societate cuprinsă din ce în ce mai mult de ură şi intoleranţă. Zunaira (voce: Zita Hanrod), soţia sa, pictoriţă, este o tânără frumoasă şi plină de viaţă. Atât de fermecătoare este încât, dacă ar comite vreodată infracţiunea de a ieşi fără burqa, ar atrage privirile oricui. Inteligenţa, educaţia, dar mai ales dragostea lor infuzează entuziasmul, optimismul cu care privesc viaţa. Pentru ei, dezastrul produs de fanatismul religios nu este decât un aspect supărător, enervant, al vieţii. În nici un caz o ghilotină. Căci viaţa şi iubirea lor, refugiate prudent în spatele zidurilor, sunt la fel de plenare ca oricând, şi aşteaptă să îşi întindă aripile.

La celălalt pol, Atiq (voce: Simon Abkarian) este un fost veteran din Războiul împotriva Uniunii Sovietice. Pe atunci, albul şi negru, duşmanul şi prietenul, erau clar delimitate. Iar Islamul era o cauză pentru care merita să lupţi împotriva tancurilor. Acum, însă, după o rană primită în luptă, slujeşte, în calitate de gardian la o închisoare de femei, un regim din ce în ce mai intolerant şi de neînţeles. Ingrată sarcină pentru un fost luptător. Din păcate, nici acasă nu îşi găseşte pacea, căci dragostea loială a soţiei Mussarat (voce: Hiam Abbass) nu umple golul din sufletul său.

Pare că totul le desparte pe cele două perechi: pe de o parte, tinereţe, exuberanţă, optimism, pe de altă parte, bătrâneţe, plictis, boală. Însă, fanatismul religios apare ca un background puternic, care îndoaie, usucă, pustieşte totul în calea sa. În dezastrul produs de el, destinele celor patru se vor împleti neaşteptat atunci când Zunaira va fi condamnată la moarte pentru o crimă pe care nu a comis-o.

Prin aducerea în prim plan-plan a presiunii deformatoare a fundamentalismului asupra destinelor particulare, Les Hirondelles de Kaboul / The Swallows of Kabul se înrudeşte cu alte două pelicule recente.

Prima, tot un film de animaţie, este The Breadwinner. Aici, o fetiţă se maturizează forţat şi chinuitor prin eforturile extraordinare pe care le face pentru a-şi elibera tatăl, închis pe nedrept de fanaticii religioşi. The Breadwinner înduioşează audienţa prin mila, empatia pe care o suscită faţă de drama şi voinţa fetiţei, însă Les Hirondelles de Kaboul reuşeşte să chestioneze mai în profunzime distorsiunile sociale ale fanatismului religios deoarece se bazează pe personaje mature, complexe şi conştiente social.

De aceea, mult mai apropiat în spirit este Timbuktu / Le chagrin des oiseaux. Pelicula lui Abderrahmane Sissako prezintă aceeaşi presiune exterioară, urmată de distrugerea familiilor unite de dragoste. Mai mult, în ambele filme, jihadismul este un cancer, o degradare periculoasă a religiei adevărate (înţeleasă drept un efort de îmbunătăţire interioară, personală a omului în contact liber şi creator cu tradiţiile sfinte).

Nostalgia faţă de epoca seculară a ţării este prezentă în ambele filme (ca şi în Persepolis, de exemplu). În filmul de faţă, o scenă formidabilă, povestită exclusiv prin controlul culorii, concentrează comentariul istoric al filmului. Un cinematograf apare ruinat de bombe, o epavă ce aminteşte trist de deschiderea din perioada anterioară anilor '70. Deodată, cu ochii amintirii, cinematograful capătă, pentru o secundă, viaţa sa de odinioară. Luminile strălucitoare şi culorile puternice indică magia de pretutindeni a filmului, spiritul cosmopolit şi liber al cinema-ului, în contrast cu închiderea insuportabilă a regimului religios.

Les Hirondelles de Kaboul / The Swallows of Kabul / Rândunelele din Kabul este o doină de dor pentru vremurile distruse sub compresorul fanatismului religios. La început, ai impresia că frumuseţea pastelată a acuarelelor pictate manual este greşit utilizată pentru o poveste cu un fundal atât de tern, atât de trist. Însă, încet, încet, prin sclipirile de tandreţe şi speranţă ce se întrevăd în interacţiunile tragice dintre personaje, observi că grafica pune excelent în valoare mesajul amărui-optimist al peliculei. Căci acest film se apropie în moduri surprinzătoare de partea frumoasă şi altruistă a omului, care rezistă întregii dezolări şi violenţe înconjurătoare.

Descarcă programul animest 2019 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus