A absolvit Şcoala de literatură "Mihai Eminescu", alături de Nicolae Labiş şi Lucian Raicu, apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" - secţia Filmologie (promoţia 1963).
A debutat în filmul de lungmetraj cu scenariul filmului Secretul cifrului (regia Lucian Bratu, 1959). A fost răsplătit cu Premiul pentru Cel mai bun Scenariu la Festivalul de la Cannes în 1963 pentru scenariul filmului Codin (r. Henri Colpi, Franţa-România). De-a lungul carierei, a mai fost laureat cu Marele Premiu la Festivalul de Film de la Bruxelles, ediţia 1976, pentru Zidul (r. Constantin Vaeni) şi a primit două premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN), pentru Vulcanul Stins (regia George Cornea, 1987) şi Cântec în zori (regia Dinu Tănase, 1988). În 2010 a fost distins cu Premiul Gopo pentru întreaga activitate.
În perioada 1954-1970 a fost redactor şi director artistic al Studioului Cinematografic "Bucureşti", apoi s-a dedicat activităţii didactice universitare. Din 1970 a fost şeful catedrei de Scenaristică de la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. Considerat fondatorul şcolii româneşti de scenaristică, profesorul a adus contribuţii notabile gândirii despre cinema, atât ca practician, cât şi ca teoretician, cu cărţi care rămân repere pentru şcoala de scenaristică autohtonă.
Filmografie (scenarist/co-scenarist):
Secretul Cifrului (1959, r. Lucian Bratu)
Valurile Dunării (1959, r. Liviu Ciulei)
Când primăvara e fierbinte (1960, r. Mircea Săucan)
Codin (1962, r. Henri Colpi)
A fost prietenul meu (1962, r. Andrei Blaier)
Ultima noapte a copilăriei (1969, r. Savel Stiopul)
Zidul (1974, r. Constantin Vaeni)
Accident (1976, r. Sergiu Nicolaescu)
Mihail, câine de circ (1979, r. Sergiu Nicolaescu)
Întoarce-te şi mai priveşte o dată (1981, r. Dinu Tănase)
Acasă (1984, r. Constantin Vaeni)
Vulcanul stins (1987, r. George Cornea)
Cântec în zori (1987, r. Dinu Tănase)
Cărţi publicate:
De la cuvânt la imagine. Propunere pentru o teorie a ecranizării literaturii (1987)
Spre o poetică a scenariului cinematografic (1998) - republicată în limba engleză: Towards a Poetics of Screenplay (2014)
Studii de tipologie filmică (2000) - republicată în limba engleză: Studies of Filmic Typology (2014)
Elogiul falimentului (2000, teatru)
Dialoguri despre scenariu şi nu numai - Dumitru Carabăţ şi Lucian Georgescu (2011)
O aventură minoră: scrierea unui scenariu cinematografic (2012)
Dumitru Carabăţ - ULTIMUL SCENARIU
"Lucian, ceea ce trebuie să se întâmple, se apropie... "
În Duminica Tomii am vorbit ultima oara cu domnul profesor. Îl înţelegeam din ce în ce mai greu, starea lui se deteriora rapid, însă mesajul era limpede, scurt şi eficient ca o tăietură de oţel rece, la fel de clar şi sintetic aşa cum obişnuia să scrie, să vorbească, să dea feedback în clasă sau sfaturi unui scenarist mai tânăr. M-am bâlbâit şi am improvizat stângaci - nu aveam experienţa lui nici în scris, nici în durere...
I-am fost student, asistent şi, îndrăznesc să spun, prieten. Mi-a spus lucruri pe care nu le împărtăşea altora, era foarte discret, pudic şi obişnuit să îşi ducă marea suferinţă a vieţii în singurătate. Şi-a cărat crucea în spate fără să se plângă, a însoţit-o doar cu pipă, tutun, cafea, enorm de multe cărţi şi filme şi, mai recent, muzica clasică pe care o asculta pe You Tube - nu ai fi spus despre Cara - cum îi spunea prietenul şi colegul lui, George Littera, celălalt mare corifeu al şcolii de scris despre şi pentru cinema - că se va adapta atât de bine la noile media.
Citea mult şi mă uimea de fiecare dată cu claritatea judecăţii, păstrată până în ultimele zile. Era la curent cu tot ceea ce era important şi pentru mine tot ceea ce aflam de la el era de prima mână, ca şi în studenţie. Eram doi filologi despărţiţi de o jumătate de secol - dar prin el am realizat că Şcoala de Literatură nu fusese o formă fără fond... Discuţiile despre Roman Jakobson şi Genette, despre Pasolini şi Godard erau pentru mine un festin într-o lume macdonaldizată.
Mi-l amintesc la masa de montaj din sala 208A din Matei Voievod şi îl revăd de fiecare dată în pulovărul de lână groasă gri şi cu pipa în mână - figura luminată de stop-cadrul de secvenţă la care se oprise pentru a-l analiza, cu efectul special al fumului albăstriu urcând pe pereţii instituţiei în care astăzi nu se mai fumează.
A păstorit zeci de generaţii şi chiar dacă nu a fost întotdeauna înţeles, dacă a părut uneori ermetic, sau nu a avut parte de un auditoriu la înălţimea lui academică, a fost iubit. Dovadă sunt zecile de studenţi care i-au trecut pragul exilului interior, unii dintre ei, precum Anca Florescu şi Mihaela Michailov, până în ultimele zile. Zile de pandemie, zile ciudate, zile ale zorilor unei noi lumi din care Dumitru Carabăţ nu are cum să facă parte. Astăzi i-am scris lui Steven Maras, la Sydney: "Dear Steven, Dumitru is no longer with us". Îşi doreau foarte mult să se cunoască, se citeau şi se respectau, Steven acceptase rugămintea mea să facă o recenzie la versiunea în limba engleză a Poeticii lui Carabăţ şi era fascinat de o voce pe care nu o putuse auzi până atunci, de dincolo de Zid.
Prof. univ. dr. Honoris Causa Dumitru Carabăţ, fondatorul şcolii româneşti de scenaristică, autorul unor cărţi fundamentale despre teoria adaptării (De la cuvânt la imagine) şi a scenariului (Spre o poetică a scenariului cinematografic), unul dintre cei mai importanţi profesori din şcoala românească de film, ne-a părăsit în seara zilei de 13 mai. Foştii studenţi, corpul profesoral şi administrativ al UNATC, profesorii şcolii de film şi prietenii deplâng dispariţia unui OM care, discret, ne-a marcat existenţa. Departamentul Scenaristică - Filmologie, profesorii din catedra de scenaristică, cu toţii formaţi de profesorul Carabăţ, sunt de astăzi singuri, stingheri, lipsiţi de un reper fundamental.
Odihniţi-vă în pace, Domnule Profesor...
Lucian Georgescu şi colegii
Ceremonia de plecare va avea loc luni, 18 mai 2020, la 11.30 la Crematoriul Vitan - incinerarea a fost dorinţa domnului profesor - dar din cauza situaţiei actuale nu pot participa mai mult de 16 persoane.
Dumitru Carabăţ va rămâne în memoria noastră ca om şi ca profesionist desăvârşit.