mai 2020
Tudor Dreve, 24, Satu Mare
Student al specializării regie, clasa Conf. univ. dr. Mihai Constantin Ranin şi Asist. univ. dr. Răzvan Mureşan, Facultatea de Teatru şi Film, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca

Tudor Dreve

Răzvan Rocaş: În câteva cuvinte, cine eşti?
Tudor Dreve: Un motan de treabă.

R.R.: Vorbeşte-mi despre copilăria ta. Ce te fascina, ce te speria, la ce visai?
T.D.: Cel mai mult îmi plăceau poveştile. Fie că mi le citeau ai mei, fie că le vedeam la desene sau alte surse, întotdeauna căutam poveşti. Ieşeam la joacă cu gaşca şi ne jucam de-a ce ne trecea prin cap, ne imaginam cele mai tâmpite situaţii şi personaje. Mă speriau formalităţile, am dezvoltat o ură pentru că aşa se cade.

R.R.: Cum îţi place să trăieşti: te laşi dus de val sau chibzuieşti înainte de a acţiona?
T.D.: Şi, şi. Uneori plănuiesc zile, săptămâni întregi ceva şi în ultimul moment schimb la 180. Îmi place să-mi ascult instinctul din când în când.

R.R.: Care a fost primul contact cu lumea teatrului?
Iniţiale: Un spectacol de la Teatrul de Nord din Satu Mare. M-au luat ai mei la teatru cu ei. Era o comedie. Stăteam în lojă şi urmăream povestea. Îmi plăceau actorii, prezenţa pe care o aveau pe scenă şi în afara ei... un personaj a luat ostatic cu un cuţit un spectator şi celelalte personaje încercau să negocieze cu el. Din loja de lângă a fugit un tip până în sală, a eliberat ostaticul, după care s-a întors la locul său. Încă mă întreb dacă era regizat, actorii păreau destul de surprinşi...

R.R.: Ce te fascinează la teatru? Ce crezi că te va ţine în continuare în această lume?
T.D.: Ne tot spunea un prof: "Poţi face orice, trebuie doar să ai: I-M-A-G-I-N-A-Ţ-I-E."

R.R.: Din experienţele pe care le-ai avut până acum, ce semnificaţii i-ai oferi teatrului?
T.D.: De toate pentru toţi. Blood, Sugar, Sex, Magik.

R.R.: Teatrul poate fi considerat un mijloc prin care, ca artist, poţi să aduci schimbări societăţii?
T.D.: Poţi trezi ceva în fiecare individ, dar de acolo nu mai ţine de tine dacă alege să schimbe ceva sau nu.

R.R.: Consumi teatru: mergi la spectacole, citeşti (despre) teatru? Eşti conectat la realităţile teatrului autohton?
T.D.: Cât de des pot, pe unde mă împinge curiozitatea.

R.R.: Tot ceea ce se petrece pe scenă merită să poarte numele de teatru?
T.D.: E un nume care se dă puţin cam uşor în ziua de azi.

R.R.: Cum vezi poziţia regizorului în actul artistic: trebuie să aibă mereu ultimul cuvânt sau să colaboreze constant cu actorul?
T.D.: Cred că trebuie scos tot ce e mai bun şi mai rău din toţi.

R.R.: Cum îţi consideri parcursul în şcoala de teatru? Ţi-a lipsit ceva anume, ai avut parte de prea multe cursuri?
T.D.: Ştiind că înainte se făceau câte 4-5 ani, mi se pare din start un timp cam scurt. Astea sunt vremurile, în general totul se întâmplă foarte repede şi trebuie să ne adaptăm constant.

R.R.: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat în cei trei ani?
T.D.: Să nu mă iau în serios prea tare. E bine să ai tot timpul planul făcut, însă idealurile sunt primejdioase; nu cred că teatrul în maleabilitatea şi impredictibilitatea sa este un loc potrivit pentru aşa ceva.

R.R.: Crezi în teatrul făcut cu sudoare? Cât este talent şi cât este muncă?
T.D.: Teatrul nu se poate face decât cu multă muncă. Cred în talent, dar în acelaşi timp cred şi în lene, tind să cred că vin la pachet.

R.R.: Reprezintă folosirea noilor tehnologii o variantă viabilă? Cât de confortabil eşti/ai fi cu utilizarea lor în spectacole şi cu inovaţiile pe care le aduc?
T.D.: Depinde cum sunt folosite. Sunt un mijloc de a-ţi spune povestea şi aplicate cum trebuie pot aduce un plus enorm. Lumea evoluează, şi artele odată cu ea.

R.R.: Dramaturgie contemporană sau dramaturgie clasică? Spre care dintre cele două tinzi mai mult? Care dintre cele două ţi se pare mai ofertantă pentru a fi pusă în scenă?
T.D.: Depinde de moment. De ceva timp citesc doar dramaturgie contemporană.
Nu cred că pot să tranşez aşa problema, dacă mie îmi place un text şi consider că spune ceva, nu mai contează de când e.

R.R.: Într-o lume atât de deschisă şi competitivă, care crezi că e cel mai eficient mod în care să te promovezi?
T.D.: Nu ştiu care e cel mai eficient mod, însă cel mai corect e prin ceea ce faci pe scenă.

R.R.: Ce relaţie ai sau ce relaţie ai vrea să ai cu publicul? Ce îţi place şi ce nu îţi place la el?
T.D.: Cred că trebuie să ştii tu cu cine vrei să vorbeşti pentru că există atâtea feluri de public. Toată lumea poate aprecia o poveste bună, depinde de felul în care o spui.

R.R.: Există vreun artist care te inspiră? Cu cine ţi-ar plăcea să lucrezi?
T.D.: Sunt mulţi artişti care mă inspiră, nu pot să spun acum unul anume.

R.R.: Ce crezi că ai fi făcut dacă nu era teatrul?
T.D.: Film.

R.R.: Ce mesaj ai pentru tine de peste 10 ani?
T.D.: Spune-mi câte ceva despre tine ca să văd dacă ne mai cunoaştem.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus