Narcis şi Teror - Terorism

Viaţa nu se trăieşte plat, într-o atmosferă de iubire şi încredere de căcat. Dacă ar fi aşa, ce ne-am face cu arsenalul de bombe, arme, otrăvuri şi cuvinte de distrus semenii?

Uite, piesa de teatru scrisă de teroriştii siberieni Oleg şi Vladimir Presniakov ne sare în ajutor. Ei ne amintesc că terorismul nu este o activitate rezervată celor înzestraţi cu resurse pentru organizarea de măceluri în masă (de reţinut că piesa a fost scrisă înainte de 11 septembrie 2001 şi de cecenizarea Teatrului din Moscova). Dimpotrivă, actele teroriste ne sunt la îndemână tuturor. Condiţia esenţială este să nu dăm doi bani pe oameni - soţi/soţii, amante, colegi, copii, gineri, vecini. Cu cât îi terorizezi mai temeinic, cu atât mai mulţumit e ego-ul tău, deci ţi-a reuşit actul.

În cazul piesei, actul terorist se regăseşte în actul sexual cu o femeie legată de pat, în şuşoteala perversă a două blăniţe de vârsta a treia care plănuiesc nevinovat asasinate ori în sfârtecarea unui coleg de birou prilejuită de sinuciderea altuia. Scorul din piesă e mulţumitor: o femeie din care rămân mâinile şi picioarele legate de pat, un puşti spulberat, o spânzurată, un otrăvit. Vedeţi că se poate? Riscul - dacă vă veţi expune spectacolului - este să vă identificaţi ca terorist. Nu vă panicaţi, nu se va pune problema să vă denunţaţi. Sunteţi de-al nostru.

Gianina Cărbunariu s-a ambiţionat să pună în scenă o piesă pe care n-a scris-o ea, deşi ce scrie ea se joacă acum şi la Paris (Stop the tempo - piesă publicată şi de Editura LiterNet). Şi, deşi scenariul ruşilor nu are coerenţa şi vigoarea altui produs al Gianinei (mady-baby.edu), Terorism rămâne o comedie neagră care va face vogă în ţară aşa cum face în toată lumea de câţiva ani. Si asta şi pentru că valorifică prospeţimea echipei Gianinei - actori şi multimedia.