Apoi regizoarea Audrey Diwan (născută în 1980), a adaptat alături de Marcia Romano cartea, și a făcut filmul L'événement, premiat cu Leul de Aur la Veneția în septembrie 2021.
Iar Anamaria Vartolomei (născută în 1999), actriță franco-romană, tulburătoare prin prestația ei în rolul principal, a obținut Premiul Lumières 2022: cea mai bună actriță pentru L'événement.
Am văzut filmul (care după un circuit festivalier amplu a avut premiera în Italia și Franța în noiembrie 2021), am citit cartea, m-am documentat, în această ordine.
Câteva informații despre Annie Ernaux: din 1974 a publicat aproape 20 de romane, multe cu tentă autobiografică, câteva dintre ele au fost premiate: Premiul Renaudot, 1984 pentru La place, Premiul Marguerite Duras, 2008 și Premiul François Mauriac pentru Les années, Premiul Académiei din Berlin, 2019... Pe baza unor romane s-au făcut și trei filme: L'autre, după L'occupation, réalizat de Pierre Trividic și Patrick Mario Bernard, 2008, apoi Passion simple, după romanul eponim, realizat de Danielle Arbid, 2020 (care a rulat recent și în România) și cel mai recent L'événement din 2021. Pasiune simplă și Locul au fost deja traduse și în limba română de Vasile Zincenco la Editura Pandora-M, Tîrgoviște, 2004, 138 p.
În interviurile date în toamna anului 2021, Annie Ernaux insista asupra ideii că a scrie nu este, pentru ea, o simplă plăcere și bucurie solitară, ci înseamnă a schimba, prin cuvinte, ceva în viața unor oameni, și chiar și literatura, dacă se poate. Tot ce a scris, chiar dacă are tente foarte personală - cum este cazul și cu Evenimentul -, nu e numai povestea ei (un avort ilegal) ci și a multor altora; a încercat să treacă de la un statut social la altul, nu a judecat niciodată pe nimeni, a vrut să fie o oglindă a realității în care trăia și care o traversează și pe ea ca pe toți ceilalți. Scriitoarea nu se simte unică, vrea să se înțeleagă pe sine și pe cei din jurul ei; chiar dacă se separă de oameni, ea tot în mijlocul lor este. Tot ce a trăit ea a făcut parte din biografia celor mai mulți semeni ai ei, de pretutindeni (reacții venite până și din Japonia la unele romane...). A distrus de multe ori pagini din manuscrisele romanelor sale până a reușit să găsească forma adecvată de redare în scris a ceea ce simțea și resimțea.
Audrey Diwan, de origine libaneză, este ziaristă, scriitoare, scenaristă și regizoare. Cu acest al doilea film regizat a obținut Marele Premiu la Veneția în 2021. Este convinsă că, dacă industria cinematografică franceză are încredere în femei, există șanse mai multe de a se obține premii: dovadă sunt Chloé Zhao și Julia Ducournau cu premii la Oscar (Nomadland) și la Cannes (Titane) în 2021.
Conform Wikipedia, Anamaria Vartolomei (n. 9 aprilie 1999, Bacău, România) este o actriță franco-română cunoscută pentru rolul Violettei Giurgiu din pelicula My Little Princess / Mica mea prințesă (2011). La doar zece ani și jumătate a fost aleasă dintre 500 de candidați pentru a interpreta unul din cele două roluri principale din acest film, alături de Isabelle Huppert. Filmul este inspirat de copilăria regizoarei Eva Ionesco, iar rolul Anamariei a fost bine primit de criticii de film, aducându-i o nominalizare la premiul Lumières pentru cea mai promițătoare actriță. La Festivalul de la Cannes din următorul an, Anamaria Vartolomei este aleasă să apară pe afișul secțiunii Semaine de la critique. A mai jucat în filme precum Jacky în regatul femeilor (2014) sau L'Idéal (2016), iar în 2017 a jucat unul dintre rolurile principale din L'échange des princesses.
Scenariul filmului Evenimentul urmărește firul romanului în mare măsură. Subiectul este trist, dar încă de actualitate, chiar dacă nu în Franța, ci în alte țări de prin lume. Nu e vorba numai de avort, ci de libertatea fiecăruia asupra vieții și viitorului său. Suntem în Franța, în 1963, Anne, studentă la filologie, dorește să se afirme, să muncească în învățământ, să citească mai mult, să scrie și să publice cărți, să se bucure de frumusețea vârstei (rock'n'roll-ul era la modă, dans, flirturi, plimbări, excursii). Rămâne însărcinată, ia decizia să avorteze, chiar dacă acest lucru este ilegal și imoral, după anumite norme. Este gata la orice pentru că numai ea poate "dispune de corpul și de viitorul ei". Profesorului, mirat de scăderea randamentului și rezultatelor, ea îi replică: "sufăr de o boală care nu lovește decât femeile transformându-le în gospodine". Cu capul înainte, Anne din carte și din film, trece peste toate obstacolele (medici contra ideii și practicii avortului conform legislației, prietenul-iubit, familia nici nu este anunțată, colege, profesorii de la facultate), lipsa banilor, cutremurul psihic, durerea fizică. Și începe un maraton, o cursă contra cronometru pe măsură ce burtica se cam rotunjește, examenele se apropie și nu apare soluția salvatoare. Este singură împotriva societății și a legilor ei, într-o luptă ce pare pierdută din capul locului.
Anne din film a simțit foarte bine, uluitor de bine toate etapele durerii psihice și fizice prin care trece. Tot coșmarul trăit se vede pe chipul și în corpul Anamariei Vartolomei, care a reușit minunat să fie Anna din roman: actrița umple perfect fiecare plan prin prezența ei aproape animalică, în câteva scene importante, depășește ecranul și iese parcă în sală printre spectatori. Ai senzația că intri și tu, ca spectator, în camera în care se face, până la urmă, avortul. De fapt și Annie Ernaux a fost încântată de jocul actriței: "Nimeni nu ar fi putut interpreta mai bine fata care eram eu atunci...".
Filmul redă cu artă, datorită regizoarei Audrey Diwan, anxietatea, suferința, neputința care caracterizează situația aceasta de coșmar. Cum mulți ziariști de specialitate scriu că le lipsesc calificativele pentru descrierea prestației de excepție a actriței Anamaria Vartolomei, calea spre apropiatele premii César îi este larg deschisă. Nominalizată este deja (Notă: Anamaria Vartolomei a obținut ulterior apariției acestui articol premiul Le meilleur espoir feminin).