Libertatea / martie 2006
Cei care credeau că Gwyneth Paltrow "a dat tot" în rolul de Oscar din Shakespeare in Love s-au înşelat: rolul cel mai impresionant al carierei sale de pînă acum este în Proof!

Regizat de acelaşi (britanic) John Madden, Proof - ecranizare a unei piese - este un fel de A Beautiful Mind (filmul lui Ron Howard cu Russell Crowe) împărţită la doi - un tată şi-o fiică. Tatăl este Anthony Hopkins - copleşitor, ca întotdeauna, în rolul unui matematician genial, dar nebun; fiica este Paltrow.

Filmul mai conţine două roluri secundare OK (Hope Davis, sora, şi Jake Gyllenhal, prietenul), dar este clar că Proof este filmul lui Paltrow şi Hopkins, care se joacă de-a şoarecele şi pisica (în flashback!) în această cursă psihologică din care - aparent - nu poate ieşi niciunul învingător... Un film solid, claustrat în performanţe beton, pe nedrept "uitat" de la Oscaruri.

O altă performanţă remarcabilă este cea a lui David Strathairn în Good Night, and Good Luck. - al doilea film (ca regizor) al lui George Clooney (care apare şi ca actor, într-un rol secundar). Strathairn a avut norocul de a fi premiat la Veneţia şi nominalizat la Oscar; în rest, "noapte bună"! Ed Murrow - personajul interpretat, impecabil, de el - a fost un jurnalist de televiziune care i-a ţinut piept, în plină vînătoare de vrăjitoare (anii '50), senatorului McCarthy. "Arma" lui Murrow era o frază casantă, "încărcată" cu dicţie, iar "scutul" său - o perdea elegantă de fum... Filmul lui Clooney este mai puţin original decît anteriorul (Confessions of a Dangerous Mind), dar are meritul de a fi scurt şi alb-negru.

În fine, încă un nedreptăţit al veşnicelor jocuri de culise numite premii: Romain Duris, tînărul actor francez care interpretează rolul unui rechin imobiliar şi pianist în De battre mon coeur s'est arrête. Filmul lui Jacques Audiard este un remake al unei pelicule americane din anii '70, în care rolul lui Duris era jucat de Harvey Keitel; nu l-am văzut, dar mă-ndoiesc că performanţa americanului era peste cea a francezului... Duris joacă la 220 W, arzînd la ambele capete - şi ca dur, şi ca sensibil. Un film foarte bun şi un actor excelent. De neratat!

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus