Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Manderlay

Un sequel soft - Manderlay


Alex. Leo Şerban

Re:publik, ianuarie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Manderlay pare nu atît continuarea lui Dogville, cît versiunea aceluiaşi la preţ redus. Deşi începutul ne-o arată pe Grace deplasîndu-se, într-un convoi de maşini negre, pe harta albă a SUA (cea mai de efect chestie a filmului), odată ce ne apropiem de personaje ne dăm seama că sînt, şi nu sînt, aceleaşi... OK, apare din nou Lauren Bacall, dar personajul ei - Ma' Nuştiucum - dă colţul după cinci minute, aşa că nu e tocmai clar dacă e tot cea din Dogville (probabil că nu; dar dacă nu e, de ce apare tot Bacall în alt rol - doar pentru că Lars von Trier a arvunit-o pentru două filme, sau pentru întreaga trilogie? Să ne aşteptăm, deci, să reapară şi-n ultima parte, deşi a murit într-a doua??... Iar dacă e, totuşi, acelaşi personaj, de ce reapare pe altă plantaţie, de parcă s-ar fi teleportat, cu veterana Bacall cu tot, din "Dogville" în "Manderlay"!? Mister, mistere...).

În schimb, în rolul Tatălui-mafiot, Padre Padrone big-shot-gangster, nu mai apare James Caan, ci Willem Dafoe, ceea ce - scuzaţi - nu e chiar acelaşi lucru: nu pentru că Dafoe n-ar fi un actor, la o adică, mai bun decît Caan, ci pentru că acesta din urmă e, orişicît, C-a£-¥a-n - the "Caan", i. e. actorul din Naşul, get it?

În fine, chestia cea mai aiurea a filmului: Grace nu mai e Nicole K., ci - cum o cheamă, domne? - Bryce Dallas Howard. Mă rog, cu un nume ca ăsta putea juca şi în Dallas, sau crea costume pentru filmele lu' taică-su Ron, sau orice altceva în industria cinematografică - dar într-un film de Lars von Trier!?! Şi nu pentru că fătuca, săraca, nu s-ar descurca în rol - nu: se descurcă OK. Dar n-are "star power", n-are charismă, n-are coaie - că de glamour, nici nu poate fi vorba.

Ce vrea să zică Manderlay? Păi, în riguros aceleaşi (vorba lui Patapievici) decoruri, cu acelaşi narator din off (acelaşi John Hurt), aceleaşi trucuri, aceleaşi capitole + epilog şi acelaşi Bowie, "Young Americans", pe genericul final, cum s-a făcut de s-au emancipatără sclavii de pe o plantaţie (prin anii '20, ceea ce - istoric vorbind - e o gogomănie, da' mă rog, licenţă "poetică"), şi-atît de tare s-au emancipatără că, mării, se gîndiră, şi se socotiră, la apus de soare, că, la o adică, tot mai bine trăiau ca sclavi decît în libertate... "Atenţie, dinamită!", trebuia să scrie pe acest subiect. Doar că, nu'ş cum se face, da' dinamita asta face pleoşc: Manderlay e un film fără emoţie, fără mari răsturnări de situaţie, fără acel pumn în plex cu care ne-a obişnuit LvT la final - şi, cum spuneam, fără Nicole. (Şi pe bune dacă nu era marfă s-o vedem pe Nicole violată de un negru, dacă ne gîndim la ea & Lenny K...) Aşa, Dogville pare o amintire, ca şi cum Grace s-ar fi visat ca Nicole, într-un coşmar în care doar chestia asta era supercool, apoi s-ar fi trezit ca Bryce Dallas Howard... Sau ca şi cum Dancer in the dark nu s-ar fi chemat aşa, n-ar fi fost despre o oarbă care moare şi n-ar fi fost cu Björk şi muzica ei, ci s-ar fi chemat "Dancer in the Dusk", ar fi fost despre o fată cu ulcior care se duce la doctor şi ar fi fost cu Jewel şi muzica ei... Sau ca şi cum... Whatever.



 Toate articolele despre Manderlay

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Manderlay forever, Mirel Bănică
 Omul perfect din Manderlay, Giulia Ghica Dobre
 La tablă - Manderlay, Andrei Gorzo
 Cinic, nebunesc şi genial - Manderlay, Laurenţiu Brătan
 Democraţie la ţeava mitralierei - Manderlay, Cătălin Sturza
 Toate articolele despre Manderlay


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer